Stăpânii naivităţii noastre!

Fake-ul este la ordinea zilei. Ceea ce naşte neîncredere. Ceea ce uşurează munca manipulatorilor. Manipulatori din interes sau din joacă. Ceea ce ne face suspicioşi. Ceea ce ne „ajută” să ne alegem un „far” pe care să-l urmărim fără să mai ţinem seama de argumente. Ne simţim obligaţi ca, dacă lumina-i slăbeşte, să-i dăm energie, căutând dovezi fabricate de mintea noastră îmbibată de scenariile „farului”. Puţini dintre noi îşi mai permit luxul să gândească bazându-se pe propriile cunoştinţe şi simţăminte. Luăm de-a gata. Cu cât este mai fastuoasă minciuna, cu cât aduce în discuţie nume cu sonoritate mai mare la nivel naţional sau mondial, cu atât ni se pare mai reală şi mai demnă de a fi botezată „adevăr”. Mulţi dintre cei care preiau şi pun în circulaţie grozăviile manipulării, nu ştiu sau ştiu foarte puţin despre ceea ce vorbesc! Pe asta se bazează şi maeştrii dezinformării! Cu cât este minciuna mai gogonată, cu atât are mai mulţi adepţi.

Dacă am fi mai răbdători, dacă am încerca măcar să înţelegem pe ce se bazează un zvon, transformat prin propria asumare în informaţie, am fi mai liniştiţi şi mai greu de manipulat. Dacă am vrea să ne luăm informaţiile din surse credibile, dacă am asculta specialiştii, dacă am privi în jurul nostru ca să vedem, să descifrăm, să ne luminăm asupra realităţii pe care o trăim, ne-am elibera de frică, naivitate şi răutate. Avem tendinţa să ne încolonăm după vreun guru cu gura mare apărut fie de niciunde, fie din vecinătate.

Din păcate, nimeni nu e scutit, nu e apărat de manipulare! Pentru că manipulatorii fac manevre sofisticate, pe care, de cele mai multe ori, nu le înţelegem, dar suntem prea orgolioşi ca să spunem vreodată despre ceva „Nu ştiu!” şi atunci mimăm priceperea, sau ne prostesc minţind pur şi simplu şi iarăşi suntem prea orgolioşi şi noi înşine le căutăm argumente pentru a transforma minciuna în adevăr. Şi, în bună-credinţa lor – în niciun caz definită ca „o convingere intimă a unei persoane că ceea ce face este bine, conform legii” –, primii care ne avertizează să ne ferim, să nu ne lăsăm manipulaţi, sunt, evident, manipulatorii. Înţelepciunea populară ne spune că „hoţul strigă hoţul”, dar cine mai are timp de „vechituri”?!

Doar nu credeţi că aceşti păpuşari îşi pierd timpul lor cu manipularea! Nu, timpul nostru îl pierd, îl consumă. Ei continuă să câştige, să acumuleze averi, să ne exploateze făcându-ne să credem că noi hotărâm, că suntem informaţi, că suntem stăpâni! Da, suntem stăpânii naivităţii noastre. Nu vreţi să le dejucăm planurile? Haideţi să învăţăm, cu asiduitate, să ne autoeducăm să fim sceptici cu ştirile spectaculoase, cu informaţiile secrete, cu scenariile. Pentru că da, scenarii şi scenarişti au existat, există şi vor exista! Reale sau obscure. Cu intenţii bune sau rele. Depinde de noi să facem diferenţa! (Mioara Vergu-Iordache)