Stăm în casă!

Şi totuşi, cât suntem de puternici? Cât suntem de inteligenţi? Ne ascundem în spatele unor doar bănuite scenarii – reale sau nu până acum, ca să mascăm incapacitatea de a discerne între o libertate reală şi o libertate iluzorie? Fără patimă, fără isterie, numerele, statisticile ne arată că mor oameni, cu comorbidităţi sau nu, în vârstă sau nu. Aceeaşi statistică arată trista realitate a multor sisteme de sănătate ce nu sunt capabile să stăvilească epidemia de coronavirus Covid 19. Dăm cu tifla?! Nici măcar n-am fi originali! Ginta latină, în aproape întregul ei, dovedeşte o mai mare lentoare în a accepta şi a se conforma indicaţiilor medicilor, a celor îndrituiţi să ia măsurile necesare. Vezi Italia, Franţa, Spania…

Toţi avem acces la informaţii de-a valma. Citim, citim, citim şi distribuim, cei mai mulţi, probabil, cu bună intenţie. Dar „drumul spre iad este pavat cu bune intenţii”. Avem impresia că dacă înmagazinăm multă informaţie devenim specialişti. Nu suntem, nu devenim. Se dovedeşte că, de fapt, în cazul Covid 19, nimeni nu ştie să ne spună cu exactitate ce şi cum. Doar medicii se străduiesc să limiteze pagubele, cu condiţia să-i ascultăm. Experienţa şi eroismul lor din aceste zile sunt argumente solide să nu ieşim din sfaturile lor, oricât de nepăsători am dori să fim sau chiar suntem.

În aceste zile, tineretului studios i se impune să folosească internetul, în mod real, ca resursă de învăţare interactivă, ghidaţi de profesorii lor sau de alte cadre didactice. Televiziunea publică propune lecţii. Sunt distribuite, mai mult ca oricând, pe reţelele sociale, platforme educative, cultural-artistice. Se poate. Se poate să arătăm că suntem interesaţi, că vrem să învăţăm. Şi îmi pare că suntem pe cale să reînvăţăm omenia! Organizaţii neguvernamentale, biserica, indiferent de confesiune, grupuri de oameni sau indivizi sar în ajutorul celor singuri, neajutoraţi, bătrâni. Este extraordinar! Poate se creează o obişnuinţă! Ce-am mai putea face? În România ar trebui să folosim această perioadă pentru, pur şi simplu, a face curăţenie în toate cotloanele şi pe toate râurile, câmpurile, pădurile… Echipaţi adecvat, plătiţi corespunzător, angajaţii din domeniu ar putea avea front de lucru! Să ieşim în câştig! În şcoli, universităţi, în întreprinderi, în societăţi comerciale, în regii, în instituţii publice, în spaţii culturale, peste tot „să dăm cu var”. Poate ieşim mai curaţi din această pandemie. Curăţenia este importantă. Fizică şi psihică.

Că suntem un popor puternic se vede cu ochiul liber! Glumele nu au întârziat să apară, noi sau adaptate. În propriul nostru stil, facem haz de necaz. Să păstrăm doar hazul!

Instituirea Stării de urgenţă trebuie să ne dea încredere că va fi făcut tot ce trebuie ca să depăşim situaţia creată de răspândirea coronavirusului. Iar noi să ascultăm specialiştii!

Stăm în casă! (Mioara Vergu-Iordache)