Stadiul proiectului lansat de Fondatorii Universităţii Spiru Haret în urmă cu 30 de ani

Câteva fapte și realizări concrete

În urmă cu 30 de ani, pe 19 ianuarie 1991, un grup de intelectuali vizionari şi inimoşi înfiinţau Fundaţia România de Mâine şi Universitatea Spiru Haret. Hotărârea instanţei reprezenta, conform legislaţiei de atunci, actul juridic de înfiinţare a unei persoane juridice de tip nonprofit. Astfel începea un mare proiect pentru educaţie, cercetare, ştiinţă, cultură. Privind retrospectiv putem spune că la acel moment a fost una din puţinele situaţii în care oamenii de valoare români s-au strâns în jurul unui proiect comun şi a unor idei clare.
Cititorii de astăzi ai publicaţiei Opinia naţională îşi pun o întrebare firească: cum s-a reunit un grup aşa de mare de intelectuali în acest proiect, într-o perioadă în care disputele, conflictele reale şi cele artificiale, erau la modă? Răspunsul este simplu: îi unea pe toţi pasiunea pentru educaţie. Toţi erau adevăraţi. Atunci, ca şi acum, existau numeroase motivaţii să intri într-o profesie: pasiunea pentru acel domeniu, lipsa altei opţiuni, relaţiile informale (pile-cunoştinţe-relaţii în jargonul popular), câştigurile financiare raportate la timpul lucrat. Începând cu profilul fondatorilor, proiectul Universitatea Spiru Haret s-a bazat numai pe oameni dedicaţi educaţiei, dascăli pentru care formarea tinerelor generaţii era o pasiune, nu o formă de completare a veniturilor. Fondatorii, fiind cadre didactice universitare intrate în sistemul de învăţământ numai pe filiera vocaţiei pentru educaţie, cunoşteau un număr mare de absolvenţi care îşi doreau la rândul lor să fie dascăli, dar pentru care această opţiune avea şanse mici de reuşită în condiţiile restricţiilor artificiale din ultimii ani ai regimului comunist.

Un mare câştig pentru societate realizat de Universitatea Spiru Haret a fost tocmai atragerea în actul de educaţie universitară a unor persoane care îşi doreau mult cariera didactică. La formarea nucleului iniţial prin contact direct, ulterior prin concurs, echipa de cadre didactice a Universităţii Spiru Haret s-a constituit pas cu pas. A impresionat prin numărul de academicieni şi personalităţi de talie naţională sau internaţională implicate, alături de care se formau tinerele cadre didactice. Mândria de a avea în colectiv personalităţi unanim recunoscute genera pentru mai tinerii membrii o obligaţie morală copleşitoare. Această mândrie a fost o componentă importantă a la Universitatea Spiru Haret şi a suplinit mult timp veniturile relativ mai mici faţă de alte domenii de activitate. De ce a fost mai greu efortul la Universitatea Spiru Haret? Pentru că totul a fost făcut prin munca proprie, fără sprijin direct sau indirect al puterii publice. Astfel, Universitatea Spiru Haret a dovedit că poate fi realizat în România un proiect mare în condiţii de transparenţă şi corectitudine.

Absolvenţii reprezintă cel mai important rezultat al proiectului Universitatea Spiru Haret. Toată lumea ştie că sistemul învăţământului universitar de stat nu putea să acopere necesarul de specialişti de care a avut nevoie societatea în România în toţi aceşti ani. Putem să ne amintim anul de referinţă 2007 când, cu tot aportul învăţământului universitar privat, România a avut un deficit major de specialişti pentru a crea instituţiile cerute de apartenenţa la Uniunea Europeană. Nici acum, în anul 2021, nu suntem mulţumiţi de numărul absolvenţilor învăţământului superior. Pe lângă domeniile în care deficitul a fost mereu cronic (medical, pedagogie, artă), vedem lipsuri şi în zone specializate, cum ar fi specialiştii în fonduri europene, psihologie, supraveghere persoane cu nevoi speciale etc. Dacă nu ar fi existat cele câteva sute de mii de absolvenţi ai învăţământului privat, deficitul de specialişti cu studii superioare ar fi fost şi mai mare.

Universitatea Spiru Haret a fost deschizătoare de drumuri în desfăşurarea învăţământului pe baza instrumentelor oferite de tehnologia modernă. În anul 2005, învăţământul online lansat de Universitatea Spiru Haret părea o himeră în România. Astăzi, în anul 2021, el a devenit o necesitate, este chiar obligatoriu. Dacă exemplul nostru era analizat atunci cu bună-credinţă, educaţia din România ar fi făcut mai devreme pasul către era Internetului. Aşa nu ne rămâne decât mândria de a fi utilizat primii ceea ce viitorul ne spunea încă de atunci să facem. La noi, educaţia online are deja tradiţie, avem proceduri şi reguli clare, în timp ce alte unităţi acum încep să desluşească mecanismele respective.

Universitatea Spiru Haret a arătat că poate fi o realitate, nu o sintagmă fără acoperire, implicarea învăţământului superior în viaţa societăţii. Prin valoarea proiectelor finanţate din fonduri ale Uniunii Europene pe care le-am derulat, noi am fost adevăraţii lideri. Cifrele sunt seci, dar spun multe: 30 de milioane de euro în perioada de programare 2007-2013 şi alte 30 de milioane euro în perioada de programare 2014-2020. Toate aceste proiecte au reprezentat veritabile instrumente de inovare socială.

Recunoaşterea internaţională a creaţiei intelectuale româneşti a fost un obiectiv major al Fondatorilor şi un deziderat al societăţii în ansamblul ei din ţara noastră. Prin Editura Fundaţiei România de Mâine, intelectuali români au fost traduşi în străinătate, iar intelectuali din Europa au consimţit să le fie publicate cărţile în limba română.

Marele proiect Fundaţia România de Mâine – Universitatea Spiru Haret a început cu nivelul învăţământului superior, dar a avut în program toate treptele educaţiei. Astăzi avem învăţământ preşcolar deja consacrat, prin Grădiniţa Prietenii mei, dar şi învăţământ şcolar preuniversitar în curs de dezvoltare, Şcoala Gimnazială International PREMIUM School of Bucharest. 
Voi fi bucuros să avem un bilanţ şi mai spectaculos la a 40-a aniversare. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)