Spuneţi generaţiilor viitoare…
Data:
7 noiembrie 2018
Una dintre frazele pe care eroii neamului o pot transmite urmaşilor sună aşa: Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut supremul sacrificiu pe câmpurile de onoare!. Generaţia de tineri liberali de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, având ca exponent pe Radu Câmpeanu, poate spune că a avut curajul, nebunia, speranţa şi dorinţa de a opri drumul României spre sistemul comunist.
Ultima mare confruntare populară împotriva parcursului spre valori străine specificului naţional a fost dată pe data de 8 noiembrie 1945. Este bine să ne reamintim şi să spunem şi altora că eroismul cavalerilor medievali s-a manifestat pe toată durata primului secol de unitate naţională. Românii au luptat până în ultima clipă împotriva comunismului. Au făcut-o chiar în timpul ocupaţiei trupelor sovietice. Vitejia, curajul, ambiţia de a-şi stabili singuri destinul a fost înăbuşită de forţele mult superioare ale comunismului sovietic. Dar au cedat numai prin luptă. Iar după acea memorabilă confruntare dintre forţele democraţiei şi cele ale comunismului, pe toţi liderii tinerilor liberali i-a aşteptat închisoarea. La vârsta tuturor speranţelor în viaţă este dureros să ajungi în puşcărie. Şi-au asumat riscul. Au plătit preţul pentru speranţa libertăţii şi democraţiei. Nu au regretat niciun moment gestul din noiembrie 1945.
Sunt mulţi cei care vorbesc despre decalajele economice dintre clasele sociale ale României interbelice. Este greu de înţeles mecanismul de formare a ierarhizării sociale din România acelor ani. Ştim însă că din punct de vedere spiritual, unitatea între categorii sociale şi grupe de vârstă era foarte puternică. La semnalul unor tineri, majoritatea studenţi aparţinând aşa-numitei burghezii naţionale de atunci, au răspuns persoane mature şi vârstnici, muncitori, ţărani, funcţionari, meseriaşi. Toţi s-au strâns în jurul mesajului tinerilor liberali.
Am avut în familie un participant la manifestaţia din 8 noiembrie 1945. Îşi amintea exact ce a scandat atunci: Regele şi Patria! L-am întrebat (discuţia era în perioada 1980-1982) de unde venea scandarea respectivă. Mi-a spus că studenţii o lansaseră.
Din picătura aceasta de istorie vreau să reţinem şi să repetăm de câte ori putem câteva lucruri importante. În România, Democraţia a căzut la datorie cu arma în mână. În România Democraţia nu a negociat şi nu a capitulat în faţa ocupantului sovietic. În România elitele şi oamenii simpli au sperat în victoria Democraţiei până când au fost copleşiţi de forţa ocupantului. La temelia Europei democratice de astăzi stă şi sacrificiul unei întregi generaţii de români. Am plătit cu sacrificii imense locul european al ţării noastre.
Ce a fost după Ultima Mare Bătălie. După înfrângerea revoltei din 8 noiembrie 1945, lupta a continuat în forme clandestine, în special în munţi. Disperarea, idealismul, nebunia tinerească sau visul care nu putea deveni realitate au fost imboldul pentru toţi acei oameni. Văzând instalate trupele sovietice în punctele de decizie, încă de la sfârşitul anului 1944, ei au acţionat fără să spere, au luptat fără şanse de reuşită, s-au sacrificat fără să ştie când le vor fi recunoscute meritele.
Un vers superb al Poetului Naţional Mihai Eminescu îmi vine în minte sub formă de întrebare: ce-i mâna pe ei în luptă? Probabil au ştiut că România este eternă, chiar dacă ei sunt trecători. Din viaţa lor scurtă au lăsat pe lespedea onoarei naţionale simboluri de care urmaşii să fie mândri…
Cei care au apărat Democraţia în România acelor ani au fost creştini adevăraţi. Radu Câmpeanu, de exemplu, a reamintit apropiaţilor ceea ce a declarat şi public: îi iartă pe toţi cei care i-au făcut rău în închisoare. România viitoare nu se poate construi pe ură şi răzbunare. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)
Numărul 808
