Situlă de bronz cu reprezentări în relief (sec. II d.Hr.)

În vastele colecţii ale Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca se află şi o situlă de bronz cu figură în relief. Piesa toreutică de import provine din provinciile vestice ale Imperiului roman. Reprezentările agonistice (argumentative) sunt inspirate din tradiţia grecească. Vasul de formă uşor globulară şi alungită la partea inferioară, toartă mobilă şi fundul slab profilat, sub forma unei borduri inelare este de tip balsamarium şi are înălţimea de 14,5 cm; diametrul bazei, 9,1 cm; greutate: 822 g.. Toarta este arcuită, terminată în protome reprezentând capete de lei (simbol al Forţei Vieţii), fiind prinsă de vas prin ataşuri romboidale. Buza are forma unui cununi alcătuită din patru tipuri de frunze stilizate, delimitate printr-o „taenia”. Corpul vasului este ornamentat cu figuri antropomorfe reliefate, alcătuind o scenă de gen: atleţi în timpul unei competiţii, într-o palestra. Decorul este completat cu o „herma” şi încă două obiecte: un altar încadrat de două ramuri de palmier, pe care este aşezată cununa stilizată a învingătorului; un vas sferic, în spatele căruia sunt schiţate două ramuri de palmier.

Vasul a fost produs din bucăţi separate turnate în bronz (bază, corp, buză, toartă cu ataşe) şi asamblate ulterior. Decorul corpului a fost realizat prin ciocănire şi incizare, iar unele detalii au fost scoase în evidenţă prin argintare. Pe faţa exterioară sunt reprezentate cele nouă personaje, grupate în trei scene distincte ce au loc într-un spaţiu destinat exerciţiilor atletice (palaestra). Primele două scene reprezintă câte doi atleţi angajaţi în lupte greco-romane, în prima scenă ei fiind asistaţi şi de un arbitru, care explică regulile. A treia scenă ilustrează finalul unui meci de box. Cei doi atleţi sunt flancaţi de doi arbitri (sau antrenori). Unul dintre atleţi stă în picioare, în ipostază de învingător. Celălalt, îngenuncheat, cu capul plecat, e ajutat de un arbitru (antrenor). Pe antebraţele ambilor sportivi sunt redate „mănuşile” de box (caestus), ale căror detalii au fost evidenţiate prin argintare.

Vasul de bronz cu patină nobilă a fost descoperit în anul 1979, în timpul săpăturilor arheologice sistematice efectuate de Dan Isac în castrul auxiliar de cavalerie de la Gilău jud. Cluj. Deşi contextul de descoperire se datează în prima jumătate a secolului III d.Hr., vasul a fost probabil produs înspre sfârşitul secolului II d.Hr. şi a fost puţin folosit, neprezentând urmele specifice unei folosiri îndelungate (epoca romană). În întreg Imperiul Roman se cunosc a fi descoperite peste 60 de vase de acest tip, cu corpul decorat, dar numai alte patru cu reprezentări de atleţi. La nivelul Daciei romane, vasul este unic, de aceea a şi fost trecut la categoria Tezaur. Acest tip de vas era folosit în cadrul toaletei, conţinând, după toate probabilităţile, produse cosmetice (ulei de măsline, uleiuri parfumate, creme etc.). De altfel, uneori, acestea sunt asociate cu strigile, ustensile cu care se răzuia corpul de impurităţi (un fel de spatule). Astfel, nu e greu să ne imaginăm că vasul de la Gilău a fost folosit în cadrul rutinei de îmbăiere în thermae (băi).

Situla de bronz ne confirmă importanţa acordată sportului şi educaţiei acum aproape 2000 de ani, prin impunerea unor modele şi exemple demne de a fi urmate. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; biblioteca-digitala.ro; persee.fr; historia.ro