Având în vedere situaţia actuală în care se află România, prezentăm în continuare reglementări în vigoare privind şomajul, venind în sprijinul tuturor celor interesaţi, dar cu prioritate, în sprijinul celor aflaţi în situaţia de a-şi pierde locul de muncă.
În România, fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj.
Prevederile Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
Măsurile prevăzute de legea nominalizată au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piaţa muncii:
a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;
b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei;
d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;
e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;
h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională;
i) protecţia persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj.
În aplicarea prevederilor legii sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex şi vârstă.
În România, fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj.
Prevederile Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
Măsurile prevăzute de legea nominalizată au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piaţa muncii:
a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;
b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei;
d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;
e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;
h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională;
i) protecţia persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj.
În aplicarea prevederilor legii sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex şi vârstă.
Concepte privind piaţa muncii
Termeni şi expresii utilizate de actele normative în vigoare
În sensul prevederilor actelor normative în vigoare, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. angajator – persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii;
2. loc de muncă – cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;
3. persoană în căutarea unui loc de muncă – persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii;
4. şomer – persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;
b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare;
d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.
5. şomer înregistrat – persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 4 şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.
6. şomer de lungă durată – persoana care este şomer pe o perioadă mai mare de 12 luni, în cazul persoanelor cu vârsta de minimum 25 de ani şi pe o perioadă de 6 luni, în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani;
7. tânăr cu risc de marginalizare socială – persoana cu vârsta cuprinsă între 16-26 de ani, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la punctul 4, se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi se încadrează în una dintre următoarele categorii:
a) se află în sistemul de protecţie a copilului sau provine din acest sistem;
b) are dizabilităţi;
c) nu are familie sau a cărui familie nu îi poate asigura întreţinerea;
d) are copii în întreţinere;
e) a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate;
f) este victimă a traficului de persoane.
8. tânăr NEET – persoana cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani, care nu are loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională;
9. stagiu de cotizare – perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru şomaj, precum şi perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată facultativ prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj şi prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
10. asigurat – persoana fizică ce realizează venituri, potrivit legii, şi care este asigurată obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru şomaj, precum şi persoana care se asigură facultativ prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj şi prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
11. indemnizaţie de şomaj – o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care nu s-au putut încadra în muncă;
12. măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă – acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată.
13. Indicatorul social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, denumit în continuare indicator social de referinţă, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.
Termeni şi expresii utilizate de actele normative în vigoare
În sensul prevederilor actelor normative în vigoare, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. angajator – persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii;
2. loc de muncă – cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;
3. persoană în căutarea unui loc de muncă – persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii;
4. şomer – persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;
b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare;
d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.
5. şomer înregistrat – persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 4 şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.
6. şomer de lungă durată – persoana care este şomer pe o perioadă mai mare de 12 luni, în cazul persoanelor cu vârsta de minimum 25 de ani şi pe o perioadă de 6 luni, în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani;
7. tânăr cu risc de marginalizare socială – persoana cu vârsta cuprinsă între 16-26 de ani, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la punctul 4, se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi se încadrează în una dintre următoarele categorii:
a) se află în sistemul de protecţie a copilului sau provine din acest sistem;
b) are dizabilităţi;
c) nu are familie sau a cărui familie nu îi poate asigura întreţinerea;
d) are copii în întreţinere;
e) a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate;
f) este victimă a traficului de persoane.
8. tânăr NEET – persoana cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani, care nu are loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională;
9. stagiu de cotizare – perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru şomaj, precum şi perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată facultativ prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj şi prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
10. asigurat – persoana fizică ce realizează venituri, potrivit legii, şi care este asigurată obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru şomaj, precum şi persoana care se asigură facultativ prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj şi prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
11. indemnizaţie de şomaj – o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care nu s-au putut încadra în muncă;
12. măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă – acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată.
13. Indicatorul social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, denumit în continuare indicator social de referinţă, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.
Categorii de beneficiari
Beneficiari ai prevederilor Legii 76/2002 sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele
situaţii:
a) au devenit şomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit c) al Legii 76/2002;
b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ;
c)ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;
d) au obţinut statutul de refugiat sau beneficiază de altă formă de protecţie internaţională, conform legii, sau se află în procedura de soluţionare a cererii de azil şi au acces pe piaţa muncii, în condiţiile prevăzute de lege.
e) sunt cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii;
f) nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie.
În vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de şomaj, şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a) al Legii 76/2002 sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii:
a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor;
b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
c) le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 19 lit. c) al Legii 76/2002 ;
d) le-a încetat mandatul pentru care au fost aleşi, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 19 lit. d) al Legii 76/2002;
e) le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;
f) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
g) au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă;
h) le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;
i) reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora;
j) le-a încetat contractul de mandat sau contractul de management, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 19 lit. f) şi g) al Legii 76/2002 ;
k) le-a încetat activitatea desfăşurată în baza raportului juridic, în considerarea căruia au realizat venituri de natura celor prevăzute la art. 19 lit. h) al Legii 76/2002, din motive neimputabile lor;
l) le-a încetat activitatea desfăşurată în baza raportului juridic, în considerarea căruia au realizat venituri de natura celor prevăzute la art. 19 lit. i) Legii 76/2002, din motive neimputabile lor.
Sunt asimilate şomerilor persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 16 lit. b) al Legii 76/2002, dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.
Continuarea prezentării în numărul următor. (Expert media Florin FĂINIŞI)
Beneficiari ai prevederilor Legii 76/2002 sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele
situaţii:
a) au devenit şomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit c) al Legii 76/2002;
b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ;
c)ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;
d) au obţinut statutul de refugiat sau beneficiază de altă formă de protecţie internaţională, conform legii, sau se află în procedura de soluţionare a cererii de azil şi au acces pe piaţa muncii, în condiţiile prevăzute de lege.
e) sunt cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii;
f) nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie.
În vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de şomaj, şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a) al Legii 76/2002 sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii:
a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor;
b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
c) le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 19 lit. c) al Legii 76/2002 ;
d) le-a încetat mandatul pentru care au fost aleşi, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 19 lit. d) al Legii 76/2002;
e) le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;
f) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
g) au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă;
h) le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;
i) reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora;
j) le-a încetat contractul de mandat sau contractul de management, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 19 lit. f) şi g) al Legii 76/2002 ;
k) le-a încetat activitatea desfăşurată în baza raportului juridic, în considerarea căruia au realizat venituri de natura celor prevăzute la art. 19 lit. h) al Legii 76/2002, din motive neimputabile lor;
l) le-a încetat activitatea desfăşurată în baza raportului juridic, în considerarea căruia au realizat venituri de natura celor prevăzute la art. 19 lit. i) Legii 76/2002, din motive neimputabile lor.
Sunt asimilate şomerilor persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 16 lit. b) al Legii 76/2002, dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.
Continuarea prezentării în numărul următor. (Expert media Florin FĂINIŞI)