Sindromul: Locuri pline de verdeaţă…

Cu obsesii grele se confruntă cel puţini doi dintre primarii sectoarelor Bucureştilor! Unul are simptomele omului invizibil, de aceea poate fi numit şi primarul pe care nu îl vezi, celălalt are mania ieşitului în evidenţă. Ambii au însă ceva în comun. Reduc în draci spaţiile verzi ale sectoarelor pe care le păstoresc.

Primul se teme de posibile procese intentate de locuitori în cazul unei vijelii şi taie orice creangă, oricât de sănătoasă ar fi. Are o problemă cu arborii şi îi toaletează infinit, ca să nu zic că îi ciunteşte după chipul şi asemănarea sa. Fiind invizibil, nu ştiu cum arată.

Al doilea are obsesia parcărilor. Defrişează şi asfaltează. Apoi face parcări, închiriază locuri de parcare şi dispozitive anti-blocare pentru spaţiile de parcare! Interesant îmi apare în acest context cum se încadrează amândoi în sindromul: Locuri pline de verdeaţă, care radiază viaţă! Deşi au masacrat aproape tot ce era verde în sectoarele 2 şi 4, ambii au împânzit domeniul public cu plăcuţe în care îşi exprimă iubirea pentru aerul curat, pentru natură, viaţă şi muncă! (Ciprian C. VASILESCU)