Serge Moscovici a fost unul dintre reputaţii psihologi teoreticieni ai secolului XX, francez de origine română, întemeietor al Şcolii de Studii Avansate în Ştiinţe Sociale (École des hautes études en sciences sociales) din Paris, al cărei director a fost multă vreme. A fost unul dintre fondatorii psihologiei sociale ca ştiinţă. S-a născut la 14 iunie 1925 la Brăila, într-o familie evreiască (ca Srul Herş Moscovici); marcat de divorţul părinţilor şi mai apoi abandonat de mamă, Serge Moscovici a avut o copilărie dificilă, petrecută în mai multe familii. Exclus de la liceu în 1938, pe baza legilor antisemite din epocă, a reuşit să scape cu viaţă după pogromul din 1941. „Ce am văzut atunci mi-a schimbat pentru totdeauna viziunea pe care o aveam despre oameni”, spunea. A petrecut mai mulţi ani într-un lagăr de muncă forţată, până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1945, a părăsit România şi a ajuns, în 1948, în Franţa, unde a studiat la Sorbona. Sub coordonarea psihanalistului Daniel Lagache şi-a definitivat lucrarea de doctorat privind reprezentările sociale ale psihoanalizei în societatea franceză în anii ’50 („La psychanalyse, son image et son public: Étude sur la représentation sociale de la psychanalyse” – 1961). A fost directorul Laboratorului de Psihologie Socială de la EHESS şi fondator al Laboratorului European de Psihologie Socială de la Casa de Ştiinţe Umane din Paris (1976-2006) şi primul preşedinte al Asociaţiei Europene de Psihologie Socială Experimentală, între 1974-1980. Timp de 15 ani (1980-1995) a fost profesor invitat al Noii Şcoli pentru Cercetare Socială din New York (New School for Social Research). Moscovici a început cercetarea în domeniul său prin studierea modului în care grupurile reformulează şi distorsionează informaţia pe care o primesc. A explorat, de asemenea, dinamicile deciziilor grupului şi modalitatea de stabilire a consensului. Cele mai cunoscute experimente ale lui Serge Moscovici s-au concentrat pe influenţa minorităţii. A scos în evidenţă modul în care un grup minoritar consecvent poate determina membrii unei majorităţi să îşi modifice răspunsurile pe o sarcină de percepţie, chiar şi atunci când minoritatea nu se află extraordinar de bine poziţionată în poziţia socială. Cu aceste rezultate, Moscovici a introdus o nouă şi importantă perspectivă privind cercetarea asupra comportamentului grupului. Prin cercetările sale, a îndepărtat paradigmele canonice ale disciplinei, a reînnoit metodele de cercetare şi direcţiile sale şi a creat o tradiţie europeană în psihologia socială a cărei originalitate este recunoscută pretutindeni. Pentru Moscovici, explicaţia psihosocială trebuie să ia în calcul legătura dintre individ şi colectivitate, dintre subiect şi sistem. Această conceptualizare a făcut ca psihologia socială europeană să devină o alternativă la psihologia socială americană, atât din perspective teoretice, cât şi metodologice. Teoriile de reprezentare socială, teoriile de influenţă socială a minorităţilor şi teoria alegerii colective şi a consensului social sunt contribuţii importante pe care Serge Moscovici le-a propus psihologiei sociale europene. Sunt unanim recunoscute şi demersurile sale de reinterpretare a reprezentanţilor clasici ai psihologiei mulţimii, precum Le Bon, Tarde şi Freud. S-a reîntors la sursele fondatorilor ştiinţelor sociale, precum Weber, Durkheim, Simmel şi în mod special ale psihologiei colective, în protejarea inseparabilităţii psihologiei de social. Contribuţia sa teoretică la ştiinţele sociale, considerată majoră în a doua jumătate a secolului al XX-lea, se articulează în jurul reprezentărilor sociale construite pentru a explica provocările ecologice, crizele economice şi bioetica. În centrul gândirii sale s-au aflat teme precum denunţarea „gândirii sociale”, demonstrarea limitelor sociologiei raţionaliste şi psihologia comportamentelor colective. Serge Moscovici a promovat teoria nomadismului ca o necesitate a cercetării şi acest fapt explică marele său apetit pentru viaţă şi cunoaştere, ca şi originalitatea sistemului său filosofic. A jucat un rol esenţial în apariţia ecologiei politice. Serge Moscovici a publicat numeroase lucrări, articole şi capitole în volume colective.
A primit mai multe distincţii, printre care titlul de Ofiţer comandor al Legiunii de Onoare, Premiul Balzan, doctor honoris causa al London School of Economics, al Universidad Nacional Autónoma de México, University of Brasilia, precum şi al universităţilor din Bologna, Bruxelles, Geneva, Glasgow, Pécsi, Roma şi Sevilla.
A plecat către stele în anul 2014, la 89 de ani. Este tatăl politicianului Pierre Moscovici (n. 16 septembrie 1957, Paris), care este un om politic francez, fost ministru în două legislaturi, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Franţei, dar şi raportor al legislativului de la Strasbourg pentru România. (George V. GRIGORE)
Surse: wikivand.ro; rfi.ro; cairn.info; journals.openedition.ro; jstor.org; sainte-anastasie.org; academia.edu; babelio.com; ecured.cu; ddd.uab.cat
Numărul 808
