Seniorul violoncelului – Radu Aldulescu

Dacă pământul este sfinţit de pronie, cerul coboară şi se materializează talentele. Astfel s-a întâmplat şi în cazul lui Radu Aldulescu! Renumitul violoncelist şi profesor de muzică s-a născut pe 17 septembrie 1922, în satul Piteasca (comuna Găneasa, jud. Ilfov) şi a plecat dintre noi pe 19 martie 2006, la Nisa, în Franţa.
A început să studieze violoncelul încă de la vârsta de 6 ani, cu bunicul său, violoncenistul Dimitrie Dinicu. (Celălalt bunic a fost compozitorul şi flautistul Petre Elenescu.) A continuat studiile muzicale la Oradea, cu profesorul de violoncel Petre Popescu, iar la vârsta de 12 ani s-a înscris la Conservatorul Regal de Muzică, pe care l-a absolvit după 5 ani. La conservator a avut şansa de a studia cu mari profesori, precum Dimitrie G. Dinicu la Violoncel, Victor Gheorghiu la Teorie – solfegiu, Mihail Jora la Armonie, Constantin Brăiloiu la Folclor şi Istoria muzicii. În timp, a mai studiat, printre alţii, cu Gaspar Cassadó.
La 18 ani a intrat în orchestra Operei Române din Bucureşti, iar la 21 de ani era solist. A debutat în anul 1930 în cadrul unui recital susţinut pe scena Teatrului de Stat din Oradea, iar cu orchestra, în 1941, în Studioul Radiodifuziunii din Bucureşti, având în program Concertul pentru violoncel şi orchestră de Antonin Dvorak.
De-a lungul carierei, îl regăsim în postura de violoncelist-solist în Orchestra Operei Naţionale Bucureşti, violoncelist în Orchestra Filarmonicii Bucureşti, solist al Filarmonicii Bucureşti, profesor la Conservatorul Bucureşti, dar şi la alte instituţii de muzică din străinătate (Conservatorul European de Muzică din Paris, Conservatorul din Basel, Maastricht, la Orchestra RAI din Roma, la Yehudi Menuhin Academy of Music din Elveţia). Între anii 1950 şi 1964 a fost solist al Filarmonicii din Bucureşti. A fost membru al trioului excepţional format din violonistul Ştefan Gheorghiu, violoncelistul Radu Aldulescu şi pianistul Valentin Gheorghiu.
Înregistrările mai păstrează interpretările pe care le-a dat concertelor de Haydn, Boccherini, Dvorak. Dar, cu timpul, s-a dedicat mai ales muzicii de cameră.
Radu Aldulescu a părăsit România în anul 1969. Despre hotărârea de a părăsi România şi stabilirea în Italia, violoncelistul avea să declare: A fost o necesitate să am mai mult spaţiu de mişcare. Cariera mea ajunsese la punctul în care pentru mine devenise esenţial să mă fac cunoscut în Occident.
Cariera sa occidentală de succes, ca solist şi pedagog, avea să confirme pe deplin decizia luată. În Italia a cântat împreună cu pianistul Carlo Zecchi, apoi, în 1972, a creat formaţia camerală Trio d’Archi di Roma, împreună cu violonistul Salvatore Accardo şi violistul Luigi Alberto Bianchi. După plecarea din România, Radu Aldulescu s-a afirmat şi ca un reputat pedagog, formând şi perfecţionând interpreţi care au câştigat concursuri importante: Paulo Gaio Lima, Ulf Tischbirck, Gemma Serpenti, Mariet van Dijk, Şerban Nichifor, Marin Cazacu. A predat la Academia de Muzică de la Roma, la Conservatorul european din Paris. În ultimul timp a avut o şcoală de muzică în Spania, ţară în care avea să şi fie înhumat. A susţinut cursuri de perfecţionare în multe centre muzicale ale lumii, a efectuat turnee artistice în foarte multe ţări europene şi nu numai, colaborând cu filarmonici, atât din România, cât şi din Londra, Berlin, Dresda, Praga, Paris, Moscova, Varşovia, Roma, Madrid etc.
Pentru prestigioasa carieră în domeniul interpretării muzicale a fost distins cu numeroase titluri, dintre care amintim: titlul de Artist Emerit şi laureat al Premiului de Stat din România, Premiul Harriet Cohen (1967) pentru cel mai bun violoncelist străin produs în Anglia, titlul Cavaliere Uficiale de L’Ordine all Merito della Repubblica Italiana, Saggitario d’Oro la Roma.
A participat la numeroase festivaluri din România (George Enescu), dar şi din afara ţării (Festivalul primăverii de la Roma, Festivalul Naţiunilor de la Praga, Salzburg, Berlin), făcând parte din juriile internaţionale ale concursurilor de violoncel Ceaikovski, BBC – London, Pablo Casals, Primăvara la Praga.
A concertat pe marile scene ale lumii cu mari artişti ai muzicii universale: dirijorii Zubin Mehta, Leonard Berstein, Jean Martinon, George Georgescu, Constantin Silvestri, violonistul Ştefan Gheorghiu şi pianistul Valentin Gheorghiu. Din vastul său repertoriu, amintim lucrări de Vivaldi, A. Dvorak, R. Schumann, P. Ceaikovski, Şostakovici, Beethoven, R. Strauss, J. Haydn, L. Boccherini, un loc important ocupându-l muzica românească a lui Paul Constantinescu, Mircea Chiriac, Valentin Gheorghiu.
Muzica de cameră a fost o altă preocupare a violoncelistului Radu Aldulescu, care a abordat opusuri semnate de E. Grieg, F. Chopin, F. Schubert, S. Rahmaninov, G. Fauré, Claude Debussy, F. Poulenc, B. Britten, S. Prokofiev. Pentru valoarea sa deosebită, la concursul muzical din oraşul Magliano Sabina (Lazio, Italia) se acordă un premiu special Radu Aldulescu.
Controlul atent al arcuşului, stilul temperamental de interpretare, tehnica deosebită ce tinde spre perfecţiune, muzicalitatea nativă cu ajutorul căreia a reuşit să atingă echilibrul de sonoritate pe întregul ambitus al violoncelului, conducerea rafinată a discursului muzical, toate caracterizează arta lui Radu Aldulescu, un virtuoz de mare clasă al timpului său.
Radu Aldulescu a fost una dintre legendele muzicii româneşti după cel de-al Doilea Război Mondial. Dispariţia sa a fost o pierdere grea pentru lumea muzicală internaţională.
Deţine instinctul creator al lui Casals, temperamentul lui Cassado, rigoarea lui Piatigorski, lirismul lui Fournier şi căldura lui Navarra. (Las Palmas de Gran Canaria)
Iată cum, de pe tărâmuri ilfovene a pornit către recunoaşterea internaţională un talent stelar: seniorul violoncelului şi profesorul de muzică Radu Aldulescu din Piteasca. (George V. GRIGORE)