Se bagă greieri la Premial!

Cea mai nouă dintre plăsmuirile birocraţiei bruxelleze, deocamdată, din fericire, o simplă propunere, ne îndeamnă să devenim entomofagi. Cu o insistenţă care ţine de patologia afecţiunilor maniacale suntem sfătuiţi să luăm parte de bunăvoie la „tranziţia către sisteme alimentare durabile”. Noua strategie Farm to Fork îşi propune şi ne propune să renunţăm, în viitorul apropiat, la creşterea vacilor şi a bivolilor, pe deja proverbialul motiv al răbufnirilor cu efect de seră provenite de sub cozile blândelor rumegătoare. Că, de fapt, cea mai mare cantitate de metan eliberat în atmosferă provine din erupţiile vulcanice şi din dezgheţul accelerat al permafrostului şi al turbăriilor din ţinuturile nordice ale planetei, sau despre realitatea demonstrată istoric şi ştiinţific că Terra traversează succesiv, în mod natural, epoci de încălzire sau răcire a climei, nu se osteneşte nimeni să vorbească.

Unele decizii ale establishmentului european, mai ales cele cu efect asupra politicilor energetice, de transport sau alimentare, par desprinse din distopiile sau din romanele SF care au făcut succes de casă în librăriile lumii. Realitatea nu poate fi ignorată. Clima planetei se schimbă rapid, iar asta impune soluţii viabile, politici coerente, fără doar şi poate raţionalizarea resurselor. Însă într-un mod realist. Nu poţi schimba peste noapte un mod de viaţă cristalizat în câteva mii de ani. Spectrul foametei generalizate este, totuşi, o problemă mai degrabă a ţărilor dezvoltate, ceilalţi, cam şapte miliarde de oameni, sunt obişnuiţi să trăiască la limita subzistenţei. Probabil, de aici graba de a adopta măsuri radicale. Lipsesc însă studiile de impact, analizele economice, calculele asupra şocului social. Nu am văzut nicăieri un raport despre impactul asupra culturii occidentale al unei astfel de transformări. Ce se va întâmpla cu miile de fermieri, cu oamenii care lucrează în domeniu, cu milioanele de hectare cultivate cu furaje, cu industriile orizontale, cum ar fi, de exemplu, cea a produselor lactate?

În copilărie, am făcut câteva experimente. Am mâncat pastă de dinţi, lipici, gumă arabică, ba chiar – recunosc ruşinat –, câteva furnici, la îndemnul unor tovarăşi de joacă. Cu râmele nu m-am împăcat niciodată. Acum, parcă sunt mai greu de convins. Nu numai că vom mânca gângănii, dar, fiind luaţi pe nepregătite, până şi acestea vor fi greu de găsit. Unii dintre noi au trăit vremurile când telefoanele sunau febril şi eram anunţaţi: S-au băgat pui la Premial! Se dă parizer la Gostat! Lăsam totul baltă, înhăţam plasa peticită din cui şi o zbugheam către magazinele în cauză, ca să prindem un loc cât mai aproape de cântar. Ce vremuri frumoase! ne vom zice în gând, neavând curaj să spunem, cu voce tare, lucrurilor pe nume, de frică să nu fim „încondeiaţi” pe Facebook sau să recunoaştem că forfotim acum, ca şi atunci, cu toţii, într-un proiect politico-economic eşuat. Nu e greu de anticipat ce se va petrece în lumea Farm to Fork. După ce mesajul primit pe Whatsapp ne va convinge că S-au băgat lăcuste la Auchan! ori că La Cora e deja coadă la greieri! vom alerga plini de speranţă, cu aceeaşi sacoşă peticită, dar de această dată ţesută din materiale biodegradabile, ne vom urca în autobuzul electric sau pe trotinetă, vom căuta pe Waze traseul cel mai scurt către retailerul cu pricina şi, la final, ne vom mulţumi fie şi cu câţiva viermi de palmier, cu puţin noroc ceva mai grăsuţi. Parizerul cu sau fără soia, fulgii de creveţi sau conservele de fasole cu costiţă erau parcă mai credibile. O să îmi spuneţi că e o simplă problemă de adaptare, că oamenii au mai fost entomofagi pe vremuri, acum vreo zece mii de ani. Aşa este, numai că dacă după atâta amar de vreme s-au întors de unde au plecat, înseamnă că nu au înţeles mai nimic din cele zece milenii de evoluţie şi că sunt o specie inadaptată, străină, pentru care spoiala civilizaţiei nu este altceva decât vălul opac în spatele căruia se ascunde ancestralul obicei al umplerii burţii, cu orice chip şi cu orice preţ.

Pentru curioşi, 4camping.ro oferă deja delicatese entomologice. Dacă le gustaţi, vă rog, aştept impresii, sfaturi, reţete. Poftă bună! (Dragoş CIOCĂZAN)