Sculptorul Ovidiu Nicolae POPA din Clinceni şi povestea monumentelor sale

Sculptor al generaţiei de mijloc, artist cu preocupări diversificate şi stăpân pe tehnicile clasice ale sculpturii, modelajul şi cioplirea, Ovidiu Nicolae Popa este însă deschis şi spre lucrul cu materiale neconvenţionale. Preocupat la nivelul expresiei de stilizare şi dematerializare a formei, el exploatează cu fineţe suprafeţele şi creează texturi şi patine cu forţă de sugestie vizuală. Lucrările de for public, ca şi sculptura mică îi sunt deopotrivă familiare. Subiectul religios este o preocupare din ce în ce mai pregnantă prezentă în arta sa, în directă conexiune cu meditaţia asupra condiţiei umane, asupra raporturilor dintre sacru şi profan, între efemer şi veşnic. Sculptura lui Ovidiu Nicolae Popa, ajunsă la deplină maturitate, se ancorează în studiul anatomiei, în studiul naturii şi într-o preocupată căutare a esenţelor, în detrimentul aparenţelor şi a oricărei plasticităţi gratuite. (Luiza Barcan – 2014).

Având atelierul în comuna Clinceni (jud. Ilfov), artistul plastic Ovidiu Nicolae Popa este absolvent al Institutului de Arte Plastice Bucureşti, secţia Sculptură. Are foarte multe lucrări amplasate în România, dar şi în străinătate. Una dintre temele preferate ale lucrărilor sale ţine de morala şi religia creştin-ortodoxă.

De curând, „a dat viaţă” unui monument cu totul special. Este vorba despre darul unui cetăţean din Alexandria (jud. Teleorman), la ceas de Centenar, respectiv, o statuie ridicată în cinstea eroilor, la 1 Decembrie 2018. Se numeşte Gabriel Florea, este familist convins om de afaceri, ambiţios, a cochetat cu politica şi este patriot declarat. Întotdeauna i-a plăcut istoria, faptele eroilor neamului. L-au emoţionat şi l-au făcut să se simtă obligat să mulţumească într-un fel pentru jertfa lor. Mult timp, acesta a fost doar un gând, dar apoi şi-a dorit să îl concretizeze. La început a fost emoţia, a fost gândul că trebuie să fac ceva în An Centenar, pentru noi, pentru cei care vin, pentru cinstirea marilor noştri înaintaşi. A fost o inspiraţie de moment şi gândul nu mi-a mai dat pace. Am considerat că este şi datoria mea personală să cinstesc eroii neamului. Odată luată decizia, lucrurile au mers de la sine, mai ales după ce l-a cunoscut pe sculptorul Nicolae Ovidiu Popa printr-un prieten comun. Mai întâi a fost uimit că este cererea unei persoane fizice. Apoi am discutat despre proiect. Eu nu mă pricep foarte bine, sunt doar un om care iubeşte arta. Dar i-am spus că vreau să-i reprezinte pe cei care au luptat şi au murit pe front. Să fie un omagiu adus lor. Nicolae Ovidiu Popa a înţeles ce-mi doresc şi mi-a propus un grup statuar de cinci soldaţi. Am stabilit detaliile şi faptul că inaugurarea trebuie să se facă la 1 Decembrie, de Ziua Marii Uniri. Apoi, am făcut solicitarea către autorităţi, care, la început, au primit vestea cu uimire, dar m-au sprijinit şi am primit acordul pentru locul pe care să aşezăm soclul statuii, a povestit Gabriel Florea. Locul amplasării a fost ales de comun acord cu reprezentanţii primăriei, la intersecţia străzilor Ion Creangă cu Dunării, chiar peste drum de primărie. Începând cu data de 1 decembrie 2018, statuia a intrat în proprietatea oraşului. Donaţia către municipalitate are şi câteva condiţii, între care interzicerea vânzării acesteia. De asemenea, se interzice relocarea monumentului fără acordul donatorului şi al autorului grupului statuar.

Nu caut nici aplauze, nu caut nici critici, nu vreau absolut nimic. Nu este nicidecum o acţiune politică, este doar un gest patriotic personal. Sunt mândru că am putut să fac acest lucru, dar nu consider că este ceva excepţional, a mai spus Gabriel Florea, la puţin timp după ce statuia fusese montată la locul ei, pe soclul de pe care va veghea timpurile şi oamenii. A recunoscut că este emoţionat pentru că şi-a văzut visul împlinit. Pentru că nu este vorba despre mine, este vorba despre cei care au făcut istorie, a mai spus acesta.

Dintre operele monumentale ale sculptorului Ovidiu Nicolae Popa mai putem aminti Monumentul Eroilor din satul Căciulaţi (com. Moara Vlăsiei, jud.Ilfov), aşezat pe o bază de plan pătrat, cu două trepte, din beton placat cu plăci de marmură colorată. În axul feţei principale şi a feţelor laterale, între prima şi cea de-a doua treaptă se află câte un plan înclinat pe care se aşază coroanele de flori. Monumentul propriu-zis este format din două trunchiuri de piramidă suprapuse, cu dimensiuni diferite, realizate din beton placat cu plăci de marmură neagră, mai puţin ultimul rând de placare de sus, care este realizat din marmură de culoare deschisă. Deasupra este aşezat un vultur din bronz cu o cruce în cioc. Înscrisurile sunt executate pe plăci de marmură albă care sunt amplasate în nişe cu latura de sus în arc de cerc, practicate pe cele patru feţe ale trunchiului de piramidă inferioară. Pe trunchiul de piramidă superior, pe faţa principală spre stradă, pe sud, sunt însemnele armatei, casca, două săbii întretăiate şi ramuri cu frunze de laur. Pe trunchiul inferior, pe placa din nişă, este înscris: Eroii neamului din satul Căciulaţi com. Moara-Vlăsiei căzuţi în Războiul pentru apărarea patriei. Pe faţa laterală de est este înscris: Monumentul a fost înălţat prin voia Domnului de către Consiliul local Moara Vlăsiei în anul 2004. Sculptor Nicolae Popa. Pe faţa laterală de vest este înscris: 1916-1918 şi numele eroilor căzuţi în luptă. Pe faţa posterioară de nord este înscris: 1941-1945 şi numele eroilor căzuţi în luptă. Două tunuri cu afet încadrează monumentul pe un platou pavat cu pavele prefabricate şi înconjurat de un gard din ţeavă pătrată de oţel, având în capăt flori de crin.

Participant la mai multe ediţii ale taberei de sculptură de la Ungheni (Republica Moldova), Ovidiu Nicolae Popa spunea: Mi-am dorit să vin aici. Sculptorul este cunoscut deja cetăţenilor din Ungheni prin lucrarea Scaun împărătesc, realizată în cadrul ediţiei a patra a taberei de sculptură şi instalată chiar în faţa catedralei episcopale Sf. Alexandru Nevski, în anul 2006. Atunci când am venit la Ungheni, în 2006, mi-au plăcut locurile, mi-au plăcut oamenii, explică. Lucrarea mea este o poveste simplă, dar care vine de undeva din interiorul fiecăruia – icoana la fereastră. Aşa şi am numit-o, după care i-a făcut şi o descriere exhaustivă: Am aici o icoană, o icoană veche, care deja s-a deformat de atâtea mâini şi de atâtea generaţii. Este doar o umbră, este ca un material peste care – se vede clar – a trecut vremea. Aveam nevoie de ceva care să o „înmoaie”. Elementul acesta este fereastra – în contrapunere cu elementele dure ale arhitecturii, fereastra prin care va trece lumina. Sculptorul recunoaşte că este o mare provocare pentru el. Voi pune foiţe de aur şi de argint pe suprafaţa icoanei şi sper să-mi reuşească. Dacă nu – ea oricum stă în piatră şi are un mesaj, zice, după care accentuează: Eu nu tind ca cineva să vină în faţa lucrării mele să se închine. Să nu înţelegeţi greşit. Este vorba de o temă generală, moral creştină.

Are mâinile pline de răni datorate lucrului cu piatra, metalul şi lemnul. Aşa se întâmplă de fiecare dată: piatra se dă îmblânzită cu durere?, întreb. Zâmbeşte în colţul gurii şi răspunde filozofic: Arta se dă cu durere. Nu e vorba de durerea fizică. Aceasta trece. Este una mai mare. Există agonie şi extaz pe parcursul creaţiei unei lucrări. Sunt momente când ajungi să fii foarte fericit, iar altădată îţi vine să te bagi cu capul în pământ pentru că ceva s-a schimbat. Insist totuşi asupra unei explicaţii mai clare: se întâmplă des ca un sculptor să-şi rănească mâinile când lucrează în piatră? Se întâmplă. Dacă lucrăm cu ciocanul şi dalta, ce să facem?, răspunde preocupat. Important e că mai lasă la Ungheni o sculptură. La Ungheni, despre care spune: Aici vin şi descopăr vechiul ca nou pentru mine. Este foarte frumos când vii să vezi locuri unde există rădăcini. Adevărata valoare este ceea ce a trecut în timp şi a rămas.

Participant fiind şi la mai multe ediţii ale Taberei de Sculptură Monumentală în Metal Silviu Catargiu din Galaţi, Nicolae Ovidiu Popa ne-a spus franc că iubeşte Galaţiul pentru acumulările în timp ale unor comori de artă monumentală extrem de valoroase. Sculptori cu nume mari care au lăsat urme aici m-au chemat şi mi-au capacitat la maximum dorinţa de a realiza o lucrare care să stea în rând cu celelalte, a mărturisit artistul. Nicolae Ovidiu Popa susţine că şi-a ghidat şi arta după principiile pe care le-a adoptat în viaţă, considerându-se fericit că a putut să guste din darul ortodoxiei. Un artist nu poate ajunge la maturitate decât transpunând aceste valori ale ortodoxiei. Prin urmare, arta trebuie să transmită iubire, trebuie să reprezinte frumosul şi să creeze bucurie în sufletul privitorului. Întotdeauna sunt foarte atent ca receptorul să nu meargă cu mintea către lucruri negative, atunci când se află în faţa lucrărilor mele. Lucrarea sa, care va sta în rând cu cele aflate deja pe Faleză, se va numi Rugă şi reprezintă trei personaje într-un joc de lumini şi umbre, cu mâinile îndreptate către cer, într-o rugă perpetuă. Cel care stă în faţa lucrării mele va face o simbioză cu ea. Cele trei personaje rămân să se roage pentru el, în continuare, chiar şi după ce va pleca din faţa lor. Dacă vor avea gânduri negative, lucrarea se va ruga în continuare. Există acest element extraordinar, care se numeşte cateheză, iubirea mea dăruită, prin artă, altora, mai spune Nicolae Ovidiu Popa, cel care consideră că arta trebuie să aibă şi un rol educativ, nu să existe doar pentru ea însăşi. (George V. GRIGORE)