Scriitoarea Nicoleta TUDOR şi trilogia Cercurile Mistice

Viaţa pentru mine este o pasiune!

Născută şi crescută în pitoreasca localitate Gruiu (jud. Ilfov), aflată în vecinătatea Snagovului şi mărginită de Codrii Vlăsiei, scriitoarea Nicoleta Tudor s-a bucurat de o copilărie frumoasă şi armonioasă. Peisajele şi locurile cu un farmec aparte au dezvoltat firea poetică şi visătoare a adolescentei din Gruiu, care avea să dea naştere multor volume căutate în prezent de către cititori. În familia cu trei fete în care a crescut s-a bucurat de libertate şi de un mod de educaţie ce i-a asigurat mediul propice creativ de care avea nevoie. A început cu poeziile, iar caietul său în care adunase cele mai iubite versuri a ajuns în mâna poetului Adrian Păunescu, care şi-a dorit să o cunoască. Nu a dat curs acestui demers, de emoţie şi de teama de a nu şti ce să răspundă marelui poet. Dar a continuat să scrie… Acum este economist şi lucrează la Liceul Teoretic Mihail Kogălniceanu din Snagov, unde ocupă postul de contabil şef, liceu unde a fost timp de 8 ani şi profesor de tehnologie. Într-un interviu acordat site-ului „literaturapetocuri.ro” mărturisea de unde a apărut această dorinţă de a scrie: Unul din visele mele a fost să scriu. Ce m-a inspirat să o fac? Visele repetitive care îmi scoteau la suprafaţă şatra de ţigani pe care am cunoscut-o foarte bine în copilărie. Bucuria şi felul lor liber de a trăi m-au urmărit de-a lungul multor ani, iar faptul că îi visam periodic – şi încă îi mai visez – m-a inspirat pentru primul volum din seria Cercurile Mistice. Una din marile mele inspiraţii, pentru cel de al doilea volum din seria Cercurile Mistice, Oraşul de deasupra, a fost fiica mea. Cât despre Toria, al treilea volum din serie, acesta este încununarea trilogiei. Întrebată cu care dintre personajele ei se identifică, scriitoarea Nicoleta Tudor a răspuns: Maria este personajul meu de suflet, în ea am pus felul meu de a fi, trăirile mele, visurile şi visele mele…. Ca mod de inspiraţie, de colaborare cu muzele din Muntele Parnas, autoarea declara: …pot scrie jumătate de carte în două săptămâni, aşa cum s-a întâmplat cu Oraşul de deasupra, iar restul cărţii… într-un an. Depinde de stare. Mediul creativ necesar nu se află undeva într-o insulă exotică sau pe un vârf de munte izolat de restul lumii, ci acasă, cu familia. Am o fiică cu care pot spune că am crescut împreună. Aveam 19 ani când a apărut în viaţa mea şi a fost bucuria şi împlinirea de care aveam nevoie. (…) Am alături de mine omul care mă iubeşte, mă respectă şi mă susţine în tot ceea ce intenţionez să fac. Ce alte pasiuni are scriitoarea ilfoveană Nicoleta Tudor? Îmi place foarte mult să pictez. Îmi place să gătesc, îmi place să îmi îngrijesc florile din frumoasa mea grădină. Îmi plac câinii, am o armată în curte, şi o bijuterie de Bichonică în casă. Viaţa pentru mine este o pasiune. Tot ce fac, fac cu pasiune.
Ultima carte a scriitoarei Nicoleta Tudor, Triunghiul de foc, a apărut în anul 2018. Acţiunea sa este la fel de palpitantă, ca şi a volumelor anterioare. O familie de vrăjitori din România descoperă că, fără să ştie şi fără să vrea, se află în mijlocul acţiunii de căutare şi ascundere a celor douăsprezece discuri solare şi a pumnalului de lumină, lăsate de Zamolxe poporului dac. Secretele familiei ies la lumină unul după altul, devoalând crimele care au încărcat conştiinţa câtorva generaţii. O poveste fascinantă, alertă, plină de suspans, condimentată cu intrigi si seducţie, cu iubire şi trădare, cu ritualuri, vrăji şi multă fantezie! Încă o dată, autoarea Nicoleta Tudor reuşeşte să ajungă la sufletul cititorilor, purtându-i într-o lume fantastică a magiei, a vrăjilor şi a ritualurilor. Vei întâlni personaje extraordinare, care te vor purta printr-o poveste fascinantă, o poveste care te va face să treci prin toate stările posibile, astfel încât, atunci când o vei termina, vei fi tentat să o iei de la capăt. (în Delicatese Literare). Volumul Dincolo de nori este un volum de versuri. A fi sensibil este unul dintre cele mai nobile lucruri care ne poate încadra transcendenţa efemeră. De asemenea, a ne păstra sensibilitatea pe tot parcursul unduitor al existenţei noastre umane reprezintă testul suprem al vieţii. Cine ajunge să conştientizeze acest fapt conştientizează, de fapt, că viaţa este mult prea scurtă şi preţioasă pentru a putea fi trăită altfel. Prima idee care reiese din acest volum de versuri, cu care consider că fiecare cititor va fi de acord, este legat de faptul că autoarea pune accentul pe sentimentul cel mai profund, care a dus la evoluţia spirituală a tot ceea ce înseamnă omenire, şi aici mă refer la iubire, sub toate formele pe care noi le cunoaştem în ziua de astăzi. De aici rezultă ceea ce am năzuit a cugeta mai sus – sensibilitatea. Un alt lucru care se regăseşte în această scriere este legat de profunzime.Totul este scris sub imboldul profunzimii care vine ca o undă ce învăluie într-o aură celestă fiecare poezie în parte. Viaţa ca o călătorie iniţiatică este unul dintre standardele care însoţeşte această scriere. Poeziile, începând a fi scrise încă din fragedă copilărie şi continuând până în ziua de astăzi, primesc odată cu trecerea timpului din înţelepciunea acumulată în viaţă de omul Nicoleta Tudor. Unele versuri sunt adevărate pilde pentru noi, cititorii. Cum era de aşteptat, orice scriitor profund şi sensibil presară în propria-i creaţie şi întrebări existenţiale. În unele versuri cititorul o să aibă bucuria de a descoperi întrebări care se referă strict la partea spirituală, la evoluţia omului, la rolul lui în lume, la ce reprezintă viaţa etc… Peste toate aceste lucruri, ceea ce face cinste autoarei, este faptul că opera sa nu a fost scrisă sub imboldul grabei, perenitatea lucrurilor materiale fiind lăsate deoparte, totul fiind translatat în plan metafizic, ceea ce spune multe despre viziunea asupra vieţii, pe care o are domnia sa. Voi lăsa acum câteva versuri ale autoarei să ne „vorbească”: „Pe aripi de speranţă/ Tu sufletu-mi înalţi/ Azi mi-l ridici în ceruri/ Mâine în ape îl scalzi.// Azi mă faci fericită/ Mâine mă-nduioşezi/ Şi preţ de o clipită/ Pe-un piedestal m-aşezi.//
Cercurile Mistice a adunat trei cărţi valoroase, cu o poveste deosebită. Prima carte din serie are în centru povestea unei tinere a cărei străbunică, Elvira, în urmă cu mai bine de o sută de ani s-a îndrăgostit de ţiganul Iani dintr-o şatră de la marginea unui sat din Ardeal. Mama Elvirei era o vrăjitoare practicantă a magiei negre, care a aruncat un crunt blestem asupra şatrei şi a transformat-o în umbre. Blestemul putea fi ridicat până la a treia generaţie de către urmaşii Elvirei şi ai lui Iani. Urmaşii acestora, Maria, protagonista romanului, şi Matei, un alt urmaş de care Maria se îndrăgosteşte, au moştenit diverse haruri de la înaintaşii lor, haruri care i-au aruncat în vâltoarea aventurii de a-şi salva străbunii. Asemeni himerelor lui Paciurea, elementele de real şi fantastic se războiesc, pe fondul de real şi fantastic, se războiesc personajele principale, doi liceeni cu strămoşi de basm. Volumul Oraşul de deasupra, cea de a doua carte, dezvăluie pendularea tinerei Mădălina, fiica Mariei şi a lui Matei, între două mari iubiri. O iubire pământeană poate oare străbate timpul şi spaţiul? Două universuri paralele sunt unite prin dragostea Mădălinei. Toria este al treilea volum. După doisprezece ani, Mădălina ajunge la o stabilitate emoţională alături de Sorin. A terminat facultatea de medicină şi lucrează ca medic pediatru la spitalul unde au lucrat părinţii şi mătuşa ei. Sorin, şi el tot acolo, tot medic, doar că ortoped. O viaţă liniştită, frumoasă, exact ce-şi dorise Mădălina atunci când a acceptat inelul de logodnă dăruit de Sorin. Dar se pare că universul are alte planuri cu ei, căci viaţa Mădălinei este dată peste cap atunci când află că Sorin o înşeală de vreo trei ani cu Angela, o asistentă de la spitalul unde lucrează amândoi. Şi ca viaţa să devină şi mai complicată, în cale îi iese Naum, care a părăsit Toria pentru a nu fi ucis de străbuni. Naum apare la spital cu Amalia, o fetiţă drăgălaşă cu ochi violet, care are nevoie de consultaţie pentru că şi-a luxat mânuţa. Astfel viaţa Mădălinei intră într-o vâltoare de întâmplări, aventuri şi incursiuni în trecut, unde o întâlneşte pe Căzuta, alături de şatra de ţigani, de încercări disperate pentru a salva Toria de străbuni. Şi toate acestea, în timp ce Sorin pleacă pentru nouă luni în Germania, la o specializare. Va reuşi Mădălina să salveze Toria alături de Naum şi va reuşi să-şi salveze căsnicia cu Sorin? Grea alegere…. Cine nu a citit încă Cercurile mistice nu ar mai trebui să stea pe gânduri.
Ce transmite tinerilor scriitori, aflaţi la început de drum, autoarea Nicoleta Tudor ? Să nu fie dezamăgiţi de primul refuz. Să creadă în ei, să creadă în talentul lor, să creadă în pasiunea lor; într-un final, vor reuşi. Unde vă pot urmări cititorii noştri activitatea şi de unde pot cumpăra cărţile? Mă pot urmări pe paginile mele de facebook, Nicoleta Tudor – personală şi Nicoleta Tudor – scriitor, şi, de asemenea, pagina cărţii Cercurile mistice. De asemenea, pe paginile editurii Librex, de unde se pot şi achiziţiona cărţile. Câteva cuvinte pentru cititori? Le mulţumesc din suflet pentru că există, le sunt recunoscătoare pentru că îmi citesc scrierile, le mulţumesc pentru mesajele pe care le primesc de la ei, pentru ideile pe care mi le sugerează, pentru interesul acordat cărţilor mele. Le mulţumesc şi îi iubesc! Şi noi îţi mulţumim, Nicoleta Tudor, pentru că ne-ai deschis această fereastră către o lume în care evadăm cu plăcere! (George V. GRIGORE)