Schitul Bălteni din Periş – un monument istoric naţional

Printre bijuteriile istorice ale judeţului Ilfov se află şi Schitul Bălteni, care îşi ridică silueta arhitectonică la intrarea în satul cu acelaşi nume – pe partea dreaptă – din comuna Periş, monument protejat UNESCO. Chiar şoseaua Periş – Bălteni (la nr. 114) este cea care duce paşii pelerinilor şi turiştilor până la minunata biserică dintre brazi, ce dăinuieşte aici spre slava celor care l-au construit şi a lui Dumnezeu.
Zona Scroviştea a satului Bălteni este atestată istoric încă din perioada geto – dacică, sec. II – I î.Hr., şi mai apoi locuită, disputată în toate timpurile, (atestată documentar în anul 1476). Arsă şi distrusă în multiple rânduri de tătari şi de turci, ea a renăscut mereu, într-o minunată oază de verdeaţă, încă sălbatică, între lacul încărcat de nuferi şi pădurea legendară a Vlăsiei. Tradiţia mărturiseşte că Mănăstirea Bălteni a fost ridicată pe locul unui schit şi mai vechi, construit de legendarul Negru Vodă. Actualul monument se înscrie printre cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din Sudul ţării. Ca o particularitate, extrem de rar întâlnită la bisericile din ţara noastră, pridvorul exterior, de o arhitectură aparte, înconjoară pe trei laturi pronaosul. Un caz asemănător întâlnim la Tismana, în judeţul Gorj.
Legenda locului menţionează faptul că Mănăstirea Bălteni a fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea, în urma unui vis premonitoriu pe care l-a avut în acest loc, înaintea unei lupte cu tătarii, voievodul Radu Negru. Locul ales pentru ridicarea ei urma să îi servească pe timp de restrişte ca fortăreaţă naturală, iar pe timp de pace ca lăcaş de rugăciune. Locul mănăstirii era în acea vreme ca o insulă aflată între lacurile din zonă, aşezare care avea să împiedice atacurile inamicului. Pe lângă salba de lacuri, mai erau şi stejarii seculari ai codrilor Vlăsiei, ce constituiau un zid de nepătruns pentru cei care nu cunoşteau potecile şi cărările tainice. Pădurea Cocioc, cea care înconjoară parţial locul, este un vestigiu natural al celebrilor Codri ai Vlăsiei de altădată (Vlasia = Vlahia). Conform tradiţiei locului, tot aici ar fi fost omorât, în ultimele luni ale anului 1476, domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş.
După sute de ani, găsim dovezi că această biserică a fost refăcută din temelie de marele Vornic Hrizea – însărcinat cu administrarea supremă a Prin-cipatelor Române. Între timp, biserica fusese distrusă de năvălitori. Arsă şi pustiită de tătari în timpul domniei lui Simion Movilă (1600-1602), biserica Schitului Bălteni a fost refăcută „de în temei”, aşa cum ne spune o inscripţie prinsă deasupra uşii pronaosului, în anul 1626, de către vornicul Hrizea Coconu, stăpânul satului Bălteni, în timpul domniei lui Radu Mihnea Voievod.

În prezent, aici nu se mai găseşte nimic din fostul schit de odinioară, devastat de tătari în anul 1602. Biserica pe care o găsim astăzi în satul Bălteni – cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae – este de factură mai nouă, aparţinând anului 1626, iar aceasta se datorează credinciosului vornic Hrizea.
Textul inscripţiei votive, gravat cu multă măiestrie şi artă în piatra de deasupra uşii, spune următoarele: Această sfântă biserică având sărbătoarea pastorală de Sfântul Nicolae, a fost ridicată de mine însumi, credinciosul lui Iisus Hristos, Marele Vornic Hrizea, ceea ce bunul Dumnezeu mi-a permis să cheltui, şi am făcut această rugăciune întru gloria şi închinăciunea pentru Dumnezeu şi Sfintei Treimi, şi în numele Sfântului Nicolae, … de unde am început clădirea bisericii pe vremea prea-fericitului Prinţ Alexandru, fiul lui Radu … 1626.
Pe peretele din exterior, în partea dreaptă a intrării în biserică, se poate vedea totodată gravat, tot cu caractere chirilice, de culoare roşie, următoarea inscripţie: Aceste cuvinte au fost tălmăcite de mine însumi, Meşterul Stoica, ca să ştie că am lucrat jilţul pentru sfânta biserică… ca fiind părinte stareţ… şi care a construit (biserica) vornic Hrizea şi soţia sa, Dumitra, pe timpul lui Alexandru Voievod. În data de 28 iulie 1642, credinciosul Hrizea Vornicul a făgăduit Biserica Bălteni Mănăstirii Iviron de la Sfântul Munte Athos. Din acel moment, Mănăstirea de la Bălteni, împreună cu proprietăţile ei, a devenit metoc al Mănăstirii Sfânta Treime – Radu Vodă din Bucureşti.
Biserica din Bălteni, cea care se întrezăreşte de pe aleea cu brazi, este înaltă şi zveltă, fiind construită din cărămidă, nepictată, cu un acoperiş din şindrilă (şiţă). Zidurile ei, sprijinite de contraforţi masivi, au o grosime de 80 de centimetri, dându-i un aspect de adevărată cetate. Biserica, cu plan trilobat, are un pridvor deschis, cu arcade de cărămidă sprijinite pe stâlpi fasonaţi, care învăluie pronaosul pe trei sferturi din înălţimea sa. Forma deosebită şi modul de construcţie a pridvorului fac ca această biserică să nu se încadreze în niciun tipar arhitectonic, fiind unicat pe aceste meleaguri. Biserica este caracterizată ca unicat stilistic prin folosirea contraforţilor la absida altarului şi, mai ales, prin pridvorul deschis pe coloane de cărămidă, care îmbracă pronaosul pe trei laturi. Separate în două registre printr-un viguros brâu median, faţadele prezintă un parament de cărămidă aparentă – unele aşezate vertical, altele orizontal – şi tencuială în panouri dreptun-ghiulare. Naosul şi pronaosul sunt des-părţite de un zid, iar catapeteasma (din anul 1800) este din lemn, pictată şi întărită cu grinzi din stejar. Arhitectura deosebită, turla de deasupra pronaosului, scara de acces spre aceasta, zidăria în cărămidă aparentă, forma şi materialul învelitorii conferă acestei biserici o valoare deosebită.
În prezent, biserica a fost declarată monument istoric, servind în continuare obştea satului Bălteni, ca biserică de parohie. În Lista Monumentelor Istorice, Schitul Bălteni se află înregistrat cu Codul – IF-II-m-A-15265. Localnicii numesc Lacul Bălteni, aflat în vecinătate, fie Lacul Scroviştea, fie Lacul Mănăstirii.
Cei care doresc să vadă acest monument istoric deosebit şi să petreacă câteva momente într-o atmosferă spirituală vor trebui să ajungă în zona cunoscutului drum DN1, Bucureşti – Ploieşti. Se merge până la Tâncăbeşti, unde se coteşte spre comuna Periş, pe DJ 101B, apoi pe Drumul Comunal 179, până în satul Bălteni. Odată intraţi în sat, pe partea dreaptă, se înaltă printre copacii umbroşi minunatul Schit Bălteni. Localitatea Periş se află la o distanţă de aproximativ trei kilometri de Drumul Naţional. De aici, după vreo alţi trei kilometri parcurşi printr-o deasă şi frumoasă pădure – insulă forestieră, rest al celebrilor Codrii ai Vlăsiei –, se trece un podeţ peste un lac şi se intră în satul Bălteni, aflat într-o deschidere largă în mijlocul pădurii, lângă lac. Oază de linişte şi serenitate, acest loc vă va atrage cu simplitatea lui, cu atmosfera patriarhală a unui trecut glorios ce, iată, ne-a lăsat o zestre pe care merită să o preţuim: Schitul Bălteni.

(George V. GRIGORE)