Scara fără trepte

Cu mai mult sau mai puţin noroc, orice om de pe planetă poate avea succes în carieră. Şi în viaţă. Sigur, mai contează şi o relaţie, un ajutor, un imbold, o conjunctură favorabilă. Sau un personaj providenţial, zâna cea bună şi fermecată care îţi apare în cale exact la momentul potrivit, de ce nu? Bagheta ei rozalie, terminată în vârf cu o steluţă luminoasă, poate face minuni. Cu o singură condiţie: zâna respectivă să nu fie mioapă sau toantă. Ori dornică de înavuţire rapidă, ceea ce o scoate din categoria creaturilor magice şi o mută în lumea patologică şi cât se poate de reală a lăcomiei. În acest din urmă caz, vraja eşuează lamentabil în vrăjeală, care nu e tocmai acelaşi lucru.

Oamenii care reuşesc în viaţă prin străduinţa lor sunt modele, proiecte demne de urmat, statui vii, pentru că ei compun scara de valori a unei societăţi. Ei sunt simboluri ale persuasiunii, bunului simţ, educaţiei exemplare, modestiei şi toleranţei, pentru că au muncit din greu ca să urce, treaptă cu treaptă, ştergându-şi sudoarea, pe scara despre care vorbeam.

Dar printre aceşti martiri ai devoţiunii şi respectului de sine se strecoară şi persoane care sar câte trei-patru trepte odată, fără a se căzni prea mult. De fapt, unii ţintesc direct sus, în vârf: pentru aceştia, nici măcar nu există trepte, ci un plan înclinat pe care urcă fluierând, împinşi de pasivitatea, ignoranţa şi caracterul corupt sau duplicitar al celor din jur. Ai nevoie de un om de încredere undeva la cârma vreunei sinecuri? Unul care să fie „de-al nostru”, politician vânjos şi dedicat? Uite, îl avem pe X, cum care, dragă, ăla de la… Şi ce dacă n-are studii, aia era problema? Cum, n-are nici BAC-ul? Ce să spun, las’ că nu-l însurăm, e de-al nostru, trage pentru organizaţie, face ce i se spune!

În toată această logică străvezie, apare însă o fisură: adevărul iese întotdeauna la iveală. Mirarea simulată a celor care l-au cocoţat în vârful scării pe insul fără BAC nu mai poate prosti pe nimeni. Ştiaţi domnilor, sigur ştiaţi că X nu are nici măcar liceul terminat, că Y abia buchiseşte româneşte, că Z şi-a creat singur diplomele, în Photoshop, pe laptop-ul de acasă. Dar aţi avut şi aveţi nevoie de astfel de oameni, vulnerabili, şantajabili, incompetenţi şi fără ştiinţă de carte, pe care să daţi vina când se îngroaşă gluma. Iar scara de valori e calpă, fără trepte, strâmbă. Pe balustrada ei mai alunecă, din când în când, dosul vreunei zâne mioape, care şterge cu steluţa fals-magică din vârful baghetei tot ceea ce ar fi fost corect şi frumos în viaţa noastră de zi cu zi. (Dragoş CIOCĂZAN)