Avem bucuria să vă prezentăm un pictor de valoare, artist ce duce mai departe o frumoasă tradiție de familie. Am avut șansa să stau puțin de vorbă cu Sanda – Gabriela Talabă și să-i cunosc opiniile despre arta armoniilor cromatice, despre arte în general. Vă supunem atenției o sinteză a gândurilor sale.
Mă numesc Sanda – Gabriela Talabă și provin dintr-o familie în care tatăl, Valerică Stroe, a cochetat cu pictura și a fost genial de talentat, lui îi mulțumesc pentru gena mea, iar unul dintre frați, Constantin Stroe, a fost un artizan al metalului. Ambii fără vreo pregătire în domeniu. Au avut talent, voință și pasiune. Din păcate, amândoi au plecat acum câțiva ani dintre noi, mult prea devreme.
M-ați întrebat ce pictori români îmi plac. Sunt foarte mulți. Și clasici și contemporani. De la Aman, Tattarescu, Lucian, Sabin Bălașa, Lecca, Abrudan, Adriana Boerescu la Adrian Ghenie, Corneliu Drăgan – Târgoviște, îi apreciez pe toți. Însă de opera lui Grigorescu sunt efectiv îndrăgostită, fascinată. Nu știu dacă are legătură cu faptul că cea mai de valoare moștenire de la tatăl meu este un album cu opere ale lui Nicolae Grigorescu. Pentru mine, pictura lui Grigorescu este atemporală. A folosit lumina ca pe o unealtă modelatoare a formei. În momentul în care privesc o lucrare de-a lui încerc să intru în toate substraturile ei. Să descifrez fiecare tușă, fiecare pensulație, fiecare amestec de culoare. Încerc să înțeleg fiecare umbră, fiecare lumină sau jocuri de lumini în soare. Încerc să mă transpun în locul lui. Pentru mine, picturile lui Grigorescu sunt magice. În momentul în care am în față un album de artă cu tablourile lui Grigorescu timpul ori se oprește în loc, ori zboară mult prea repede. În pictura rusă a existat un pictor care a trăit mult prea puțin. Pe nume Fyodor Vasilyev, acest pictor, asemeni lui Grigorescu, a avut ca temă principală în tablourile sale viața țăranului. Pot spune despre el că este un Grigorescu al rușilor. După pictorii români, pictorii ruși sunt preferații mei. Spun despre pictura rusească faptul că este plină de dramatism și romantism în același timp, ca și literatura și baletul lor, de altfel. Bineînțeles că în lumea asta mare există milioane de pictori talentați. Mulți nedescoperiți. Mulți rămași anonimi. Mulți care au dat omenirii opere de valoare. Unele dintre ele au ajuns să fie cunoscute și supraapreciate, iar altele au rămas în anonimat și descoperite mai apoi ca picturile rupestre. Nu știu dacă asta ține de destin sau de șanse. Uite, spre exemplu, eu acum am șansa acestui interviu! Poate tot șansei se datorează și expunerea în galerii de artă.
Una dintre galeriile pe care o apreciez foarte mult este Galeria Arhiva de artă. Această galerie reușește să adune laolaltă pictori, sculptori, artizani, muzicieni. A organizat la Palatul Parlamentului Sala de expoziții Brâncuși o mega expoziție, 75 de pictori la un loc. În sala de expoziție, emoția a fost peste puterea mea de exprimare în cuvinte. A fost de-a dreptul înălțătoare. Apoi mai este și expoziția ArtSafari. O altă expoziție care strânge artiști de valoare cu opere de valoare. Și să nu uit expoziția Piramide și monoliți a pictorului de negru, Elian Băcilă. Expoziția se află la Muzeul Național de Geologie. O expoziție impresionantă. Și iată cum pictura înfrumusețează viața. Toate artele înfrumusețează viața, însă pictura o face într-un mod deosebit. Este o frumusețe spirituală. Profundă. Eu cred că în muzică există culoarea sunetului, iar în pictură există muzica culorilor. Armonia muzicală a culorilor. Pictura fără armonie nu este pictură. Pentru mine toate artele sunt esențiale în viața omului. Refuz să fiu părtinitoare și, pentru că pictez, să pun pictura mai presus de celelalte arte. Toate sunt în armonie unele cu celelalte. De cele mai multe ori, în timp ce pictez ascult muzica. Poate așa se întâmplă și cu un muzician. În timp ce compune, privește un tablou. Fiecare artă are parfumul ei. Cert este că o lume fără culoare, fără muzică și fără parfumul lor, ce fel de lume poate fi? Pentru că în momentul în care spui culoare, te gândești la pictură. Când spui muzică, te gândești la dans. Iar când spui parfum te gândești la iubire. Fără să ne dăm seama, să ne trăim o viață plină de culoare, muzică și parfum este adevărata artă.
Vă mulțumim!
Aristotel BUNESCU https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com
Numărul 808
