Florar. Adică despre florile lunii mai vrea să spună calendarul popular românesc. La rândul meu, vă scriu încântat tot despre flori, superbele tablouri alcătuite cu har de Sabina Popovici.
Pentru început vă rog să vă prezentați.
Sunt un om într-o continuă căutare a sinelui, ceea ce a dus la descoperirea picturii acum 10 ani, la vârsta de 40 de ani. Inițial, am studiat singură desenul cu emisfera dreaptă după Betty Edwards, apoi am căutat să găsesc în oraşul meu (Piatra Neamţ) un curs de pictură. Am găsit cursurile de pictură în acuarelă la Școala Populară de Artă. M-am înscris şi de aici începe studiul. Am fost eleva domnului profesor Arcadie Răileanu un om talentat si cu o sensibilitate aparte. La şcoală fiecare este îndrumat să-şi găsească calea proprie, ceea ce m-a încurajat foarte mult. Concret sunt un pictor în acuarelă autodidact şi învăț zilnic câte ceva. Îmi plac florile şi portretul, urmăresc să redau emoții şi de obicei, când pictez, mă pun cumva într-un dialog cu personajul pe care îl am ca model, să-l înțeleg cine este, ce simte, ce visează. Cumva, marea mea inspirație vine din arta orientală chineză şi japoneză. Acolo am descoperit o adevărată magie şi perfecțiune a acuarelei, de care m-am îndrăgostit.
Cum a fost anul 2021 pentru arta dumneavoastră?
Spus într-un mod simplu: muncă şi pictură. Eu locuiesc în Wales (UK). Timpul liber mi-l ocup aproape în exclusivitate cu studiul şi pictura. Am studiat corpul uman şi am început să pictez flori. Am avut bucuria de a fi invitată de Vanessa Schmitz Grucker pentru un articol la revista Practique des artes în legătură cu o pictură a mea pe care o iubesc mult Meditaţie.
De asemenea, am abordat pictura digitală, deoarece e foarte facilă în crearea studiilor şi stabilirea compoziției. Acolo poți desena, modifica şi şterge cu uşurinţă.
Cum a început 2022?
Pictând. Da, în noaptea de Revelion pictam. Sunt un om retras şi prefer liniştea; pictura îmi aduce mintea (de obicei agitată) într-o stare meditativă şi de contemplaţie.
Ce visați pentru următorii ani?
De curând am descoperit pictura japoneză. Nu mă refer la acuarela inspirată de artişti japonezi, ci exact la pictura japoneză (nihonga) care mi-a furat sufletul pur şi simplu. E cumva asemănătoare cu acuarela, dar şi foarte diferită. Se pictează direct jos pe podea, cu pigmenți în amestec cu liant pe bază de gelatină. Este un răspuns al japonezilor la pictura în ulei şi datorită liantului se lucrează uşor în straturi pentru ca stratul anterior nu se activează la apă ca în cazul guaşei sau acuarelei. Ei bine, îmi doresc să o înțeleg mai bine şi să găsesc modul propriu de a mă exprima prin ea alături de acuarelă, deoarece aici, chiar nu prea am de unde învăţa (sunt puţine referinţe şi putini cei care o abordează), însă are atâta frumusețe şi profunzime încât m-a cucerit cu totul. Al doilea lucru pe care mi-l doresc este să am într-o zi o expoziție personală în oraşul meu natal Piatra Neamţ. m participat la diverse expoziții de grup atât în ţară cât şi în străinătate: Hong Kong, Fabriano, Madrid, Bratislava, dar nu am reușit să am o expoziție personală. Da … lucrez la asta.
Cum vreți să se desfășoare lumea artei, lumea în general?
Sincer mi-aş dori să am mai mult timp. Am foarte multe idei şi vreau să le pun pe toate pe hârtie. Pin păcate, aici lumea nu prea pune preş pe artă şi trebuie să recunosc că românii sunt mult mai inclinați spre a cumpăra un tablou. De fapt, majoritatea tablourilor mele este în România şi asta mă bucură. Ceea ce nu înțelege lumea este că orice exprimare a artei, că e tablou, sculptura sau orice altceva e mai mult decât un lucru fizic. Arta este suflet, iar sufletul este o exprimare a Divinității, cel puțin aşa văd eu lucrurile; şi mi-aş dori ca lumea să înțeleagă asta.
Am cunoscut un artist de valoare, o revelație adevărată a anului plastic 2022. Îi dorim din inimă mult succes, numai bucurii autentice pe acolo pe unde este.
Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com