Să respirăm!

Din punct de vedere al informaţiilor oferite de unele posturi de televiziune, ce se autodefinesc „de ştiri”, trăim într-o bulă care generează rău, silă, sentimente negative, iritare, gesturi şi vorbe necontrolate. Urmărind ştirile din prime-time ni se induce sentimentul zădărniciei, ne aflăm pe nisipuri mişcătoare, nu putem înainta, ba, mai mult, cu fiecare pas ne îngropăm şi mai mult. Şi dacă prezentul nu ne oferă „bad news” la „breaking news”, „senzaţionale”, „excepţionale”, „formidabile”, nu e nicio problemă, scormonim în trecut, ba chiar şi în viitor! Ni se înfăţişează un spectacol sinistru, fără perspectivă.

Critica nu este critică. Lipsesc argumentele obiective. Lipseşte calmul. Ziariştii nu oferă informaţii, ei au opinii – despre tot şi despre toate –, invitaţii din studiouri sunt transformaţi în spectatori ai reprezentaţiilor moderatorilor! Invitaţii ar trebui să fie cei pe care să-i ascultăm cu toţii pentru că sunt specialiştii „problemei” puse în discuţie, să ne ajute să înţelegem ce se întâmplă. De cele mai multe ori, abia apucă să rostească o frază între două secvenţe de publicitate. De ce acceptă acest rol? Eu nu ştiu să răspund. Dar mă gândesc că vor să „apară pe sticlă”, să-i vadă lumea, că doar suntem într-o perpetuă campanie electorală. Dar ce vede lumea? Vede nişte persoane incapabile să-şi susţină punctul de vedere în faţa unui moderator tv. Şi dacă într-o asemenea situaţie nu pot fi stăpânii propriilor opinii, ce se întâmplă în faţa şefilor de la partide, al celor care-i trimit la televiziuni?!? Câtă informaţie obiectivă, utilă, obţinem urmărind emisiunile tv? Ce rămâne dincolo de bârfă? Câte idei? Funcţionează prezumţia de nevinovăţie? Cine dă dreptul, oricui, să dea verdicte în afara justiţiei, a sălii de judecată? Cine permite oricui să vânture în faţa publicului informaţii scoase din context, informaţii insuficient documentate şi înţelese de ziarişti?

Rolul presei este extrem de important. Informaţia trebuie verificată din trei surse diferite. Ziaristul trebuie să aibă discernământ atunci când lansează o informaţie. Nu este greu să arunci cu noroi de dragul ratingului. Mai mulţi spectatori nu înseamnă însă, neapărat, calitate. Şi ziariştii ar trebui să urmărească, în primul rând, calitatea. Presa nu trebuie să contribuie la scandalul politic, nu trebuie să se implice în campania electorală, decât în măsura în care poate aduce informaţie valoroasă – pozitivă sau negativă – cu privire la obiective, teme, programe ale candidaţilor. Pentru a folosi publicului, informaţiile trebuie să fie diverse, din toate domeniile. Acum, la noi, prea multe canale de televiziune sunt doar agende ale instanţelor de judecată, în care ziariştii sunt implicaţi partizan. E prea puţin şi e nociv. Dincolo de această bulă există viaţă. Şi aerul e respirabil. Totuşi. (Mioara Vergu-Iordache)