Să reînvăţăm să trăim în Limba română!

Se spune că „trăieşti atâtea vieţi câte limbi cunoşti” sau „câte limbi vorbeşti, de atâtea  ori eşti om” sau „câte limbi cunoşti, atâţia oameni eşti”, argumente în favoarea multilingvismului. Tot în favoarea cunoaşterii unor limbi străine sunt promovate nenumărate cursuri şi metode de învăţare a limbilor străine. În context, nimeni nu a vorbit despre necunoaşterea sau stâlcirea limbii materne în favoarea unei limbi străine! Dar se promovează! Nelson Mandela a zis: „Dacă îi vorbeşti unui om în limba pe care o înţelege, vei ajunge la mintea lui. Dacă îi vorbeşti în limba sa, vei ajunge la inima lui”. E drept! Probabil de aceea nu mai ajungem inimă de român la inimă de român! Cu mintea ne-am înţelege,, din conjunctură, din mimică… Însă mesajul nu ajunge la inimă. Nu produce emoţii. Fără emoţii, doar apăsăm o tastă, care ne oferă sau nu un răspuns mulţumitor.

Se vorbeşte şi se scrie incorect, se foloseşte un vocabular activ limitat, mai sărac chiar decât fondul principal de cuvinte, cu incalificabile greşeli gramaticale. Cuvinte uzuale, cunoscute de tot românul, sunt înlocuite cu vocabule străine, pentru că, nu-i aşa, este „in trend”, este „cool”. Pentru a-şi arăta cultura, mulţi demonstrează contrariul, incultura. Înscrisuri, conversaţii, amicale sau oficiale, abundă în expresii sau cuvinte din limbi străine, mai ales din limba engleză. Oare de ce ne-am supărat pe doamna Limba română? Ea ne suportă aşa cum suntem, nu mereu sinceri, nu mereu iubitori, nu mereu harnici, nu mereu inspiraţi…în limba română!

Ea ne oferă multe motive de mândrie. Specialiştii ne spun că „Limba româna este între primele opt limbi ale lumii ca număr de cuvinte. Ultima ediţie a „Marelui Dicţionar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte, fără diminutive (încă aprox. 30.000). Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO, în patrimoniul imaterial al lumii prin „dor” şi „doină”, două cuvinte intraductibile, ce exprimă emoţii într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte limbi este imposibilă. Nicio altă limbă nu foloseşte atâtea zicători şi expresii. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar şi limba în care proverbele, deşi tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj „pe înţelesul tuturor”. Proverbele acestea exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza să fie scurtă. Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înţelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb…”

Limba română este spaţiul în care ne putem aduna de pe drumuri, fără reproşuri, fără supărări. Este un spaţiu pe care trebuie să-l păstrăm curat, să-l îmbogăţim doar acolo unde este cazul, nu pentru mofturoase atitudini elitiste. Un poet uriaş, foarte cunoscut, nu ştiu cât citit, Nichita Stănescu, a spus „Limba română e patria mea”. Haideţi să fie şi a noastră! Să reînvăţăm să trăim în Limba română şi să învăţăm şi limbi străine, poate şi pentru a ajunge la inima străinilor. Dar să nu uităm de inima românească! (Mioara VERGU-IORDACHE)