Până să rezolvăm lucrurile mari trebuie să le rezolvăm pe cele mici, adică pe cele care stau în putinţa noastră de muritori. Cu noi înşine, prin noi înşine să producem schimbarea. Cu sinceritate, cu adevăr, cu simplitate şi dreptate. Să începem cu sufletul şi trupul nostru, cu copiii noştri, cu casa noastră, cu locul nostru de muncă. Cu modestie să ne învestim cu autoritatea de model. Model de viaţă adevărată. Să ignorăm cântecul de sirenă al potentaţilor zilei! Vorbe mieroase în campanie şi dispreţ şi indiferenţă în rest. Deontologie şi democraţie pentru noi, cei mulţi. Pentru noi afurisenie şi pentru ei bulă papală de iertare, mă rog, în general bule ministeriale sau parlamentare, nu de puţine ori judecătoreşti. Ştiu, este foarte greu. Suntem traşi de mânecă, suntem împinşi să ne amestecăm în mişcarea browniană a particulelor maculate din societatea noastră.
A început şcoala. O nouă generaţie bate la porţile cunoaşterii. Ei sunt viitorul care începe azi. Ca să crească, au nevoie (şi) de modele. În calitate de părinţi, suntem obligaţi să identificăm modelele, fiind noi înşine, maturii, modele. E adevărat, este foarte greu. Copiii noştri sunt inteligenţi şi nu trăiesc în „turnuri de fildeş”, în care să-şi împlinească viaţa drept creaţie, ei trăiesc aceeaşi viaţă tumultoasă şi mult prea amestecată, la fel ca noi. Şi nici nu au, nu pot avea, încă, discernământ, cum nici noi nu avem întotdeauna…Pentru generaţiile mai vechi, momentul „ce vrei să te faci când vei fi mare” devenea cu rost la vârsta adolescenţei, când tinerii aveau aproape profesii şi oameni modele, pe care le urmau sau nu. Astăzi, pentru cei mai mulţi, din păcate, modelul – om sau profesie – are chip de monedă/valută forte.
S-a introdus, de destulă vreme, în şcoli, obiectul Religie. Printre învăţăturile predate de preoţii – cadre didactice, se află cele Zece porunci: • Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. • Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor. • Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert. • Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte. • Cinsteşte pa tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ. • Să nu ucizi. • Să nu fii desfrânat • Să nu furi. • Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. • Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău. Au devenit generaţiile mai bune? Eu cred că nu le-a spus nimeni că „Să faci ce spune popa. Să nu faci ce face popa!” Şi-atunci…
Din fericire, noi, maturii, începem, parcă, să învăţăm să nu mai facem ce face popa… Evident, nu mă refer la cler, ci la toţi cei care, imaginându-se în amvon, ne predică tot soiul de porunci, pe care ei nu le vor urma niciodată. De-aceea „Să nu faci ce face popa” şi, cu noi înşine, prin noi înşine, să schimbăm ce se mai poate schimba. (Mioara Vergu-Iordache)