Să ne-mpăcăm, nu să ne certăm!

Se împlinesc 166 de ani de la Unirea Principatelor. Ar fi un prilej bun de unire, de coeziune a întregului popor. Ideea ar fi să negociem ca să ne-mpăcăm, nu să ne certăm! Mai ales în aceste zile, în campanie/precampanie electorală, se vede cu ochiul liber că nu-i aşa!

Se vede şi cum, la noi în ţară nu ai timp să te plictiseşti! Că nici nu ştii de unde apare o ştire care să te învolbureze, să-ţi crească tensiunea, să te pună în priză! Dar, vorba Poetului, pe care tocmai l-am aniversat, „ce e val, ca valul trece”… Şi nu ne tragem bine sufletul, că breaking news ne sparge privirea şi liniştea superficială… Şi tot aşa, cu cât par mai tulburătoare ştirile, cu atât par doar foc de paie. Interesant (să zicem!) este că, aproape de fiecare dată, informaţia sau zvonul nu reprezintă decât o fisură într-o mlaştină uriaşă a existenţei noastre. De ce? De ce accesăm veştile negative, de ce le acceptăm fără să le verificăm, de ce suntem indiferenţi la demolarea vieţilor unor semeni, de ce nu mai avem răbdare, de ce folosim unităţi de măsură diferite pentru „ai noştri” şi pentru „ai lor”.

Se zice, pe bună dreptate, că informaţia îţi dă putere.

Probabil de aceea suntem înfometaţi de informaţii. Ce ne facem însă când informaţia nu este obiectivă, când nu este verificată din trei surse, când ziariştii intră – interesat – în jocul politic, când măsluiesc realitatea?! Despre presă se spune că este putere în stat, tocmai pentru că transmite informaţie, nu o fabrică, nu o fardează! Presa nu trebuie să ţină cu cineva! Dar când afli că unii ziarişti sunt… altcineva, sunt infiltraţi ai unor servicii, instituţii, factori de putere economică, poate ai unor puteri străine, nu s-a decredibilizat presa, nu ne dă dreptul la băşcălie (păguboasă) pe orice temă?!

Aceasta fiind situaţia, cum putem fi, totuşi, informaţi, adică puternici? Foarte simplu! Citind, studiind opere fundamentale, temeinice, mergând la şcoală, ignorând bârfele, ce nu sunt decât devoratoare de timp şi de viaţă! Gândind! Tinerii inteligenţi, îndrumaţi de profesorii lor inteligenţi, au şansa să înveţe să identifice adevărul, adevărata informaţie folositoare în viaţă. Au şansa să îşi caute şi să-şi găsească rădăcinile fără de care vor/vom fi ca frunza în vânt! Au şansa să cunoască, să admire, să asimileze noţiuni din culturi şi civilizaţii străine, să fie cetăţeni ai lumii, neuitând că sunt români, neuitând să promoveze şi valorile româneşti!

Jurnalismul este o profesie frumoasă, de vocaţie, dar este o profesie, într-un fel, de sacrificiu! Poţi pierde sănătate, poţi pierde prieteni, dar nu ai voie să pierzi Adevărul. Responsabilitatea este mult prea mare! Un ziarist respectat, atât de prieteni, cât şi de adversari, este acela care nu face rabat la obiectivitate, indiferent de condiţii, de… oferte.

De aceea zic: dacă ştii, dacă citeşti, dacă stai în compania unor oameni de calitate, nu vei putea fi păcălit (Mioara VERGU-IORDACHE)