Să fim mai buni!

Fiecare dintre noi poartă cu sine o lume, o ţară, un univers de rude, de prieteni. Fiecare este mai mult decât se vede cu ochiul liber. Este capacitatea fiecăruia de a se arăta pe bucăţi, trunchiindu-și fiinţa, bucăţi despre care cred că le-ar asigura un prestigiu, de orice fel, sau de a fi întreg, cu inteligenţă, emoţii. Foarte mulţi dintre noi mizează pe inteligenţă, pe cunoştinţe, aptitudini, vocaţie, ignorând inteligenţa emoţională, inteligenţa ce ne defineşte ca fiinţe superioare.

Şi totuşi, din când în când, în preajma marilor sărbători religioase mai ales, cu toţii ne aducem aminte că putem fi întregi şi pare că încercăm să cumpărăm binecuvântare divină oferind pomană – dar, danie, ofrandă făcută cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. Şi pentru aceste treziri periodice, pretindem recunoştinţă, binecuvântare, protecţie divină tot timpul anului. Altfel, nu am uita că oamenii cărora le facem milostenie din când în când trăiesc în fiecare zi, ca şi noi, în fiecare zi au nevoie de dragoste, de un acoperiş, de căldură, de mâncare, apă, hrană, ne-am uita cu mai multă iubire la copiii desculţi, murdari şi bolnavi, fără acces la educaţie, am găsi mereu o mângâiere pentru bătrânii bolnavi şi singuri, pentru fetele mame, din greşeală sau din teribilism sau din viciul unor netrebnici, am fi mai răbdători cu efortul de adaptare al multora la exigenţe nu mereu conforme cu tradiţiile noastre, am încerca să zâmbim mai des şi să nu ne împiedicăm lacrima să vorbească pentru ceea ce vedem în jurul nostru.

Suntem oameni, suntem imperfecţi, avem slăbiciuni; poate că atunci când ne uităm în oglinda sufletului suntem sinceri cu noi înşine şi vedem cât mai avem de făcut pentru a fi mai aproape de recunoştinţă pentru darul ce ni s-a dat, viaţa, pentru unii mai bună, pentru alţii mai puţin bună, deşi încă nu ştim care-i bună şi care-i rea. Suntem supuşi la încercări în fiecare clipă. Unii au capacitatea de a le ignora şi par fericiţi. Alţii le primesc din plin şi par nefericiţi. Dar viaţa nu este foarte explicită în lecţiile pe care ni le dă în fiecare zi. Ne ambiţionează să descifrăm sensuri, să învăţăm pentru a fi mai drepţi, mai buni, mai empatici, mai generoşi.

Învăţăm, cred că fiecare dintre noi învaţă, numai că uităm repede, prinşi în vârtejul vieţii, în confuzia dintre „a fi” şi „a avea”, între „a crede” şi „a arăta”, între păcat şi virtute.

Suntem în Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. E recomandat să ținem post, să ne rugăm și să ne spovedim, să nu vorbim de rău aproapele, să nu înjurăm și să nu bârfim, să iertăm tot răul pe care ni l-au făcut cei din jur, să fim oameni, varianta noastră cea mai bună pentru noi şi pentru cei din jurul nostru. Şi să rămânem această variantă bună pentru totdeauna. Să ne pregătim pentru Sărbători Pascale în lumină! (Mioara VERGU-IORDACHE)