Rolul judecătorilor şi procurorilor în înfăptuirea actului de justiţie (II)

Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari
Auditorii de justiţie optează pentru locurile de judecători stagiari şi procurori stagiari scoase la concurs, iar repartizarea acestora se face pe baza notei finale de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, prevăzută la art. 19 alin. (7) al Legii 303/2004.
Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari sunt repartizaţi şi numiţi în funcţie de către secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza opţiunilor exprimate.
În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate naţională are o pondere de cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidaţii cunoscători ai limbii acelei minorităţi.
Candidatului care nu şi-a exercitat dreptul de alegere a postului în termenul prevăzut de lege i se propune, din oficiu, un post de către Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie.
Repartizarea pe posturi se afişează la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, al instanţelor şi al parchetelor, se comunică persoanelor interesate şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
Perioada cuprinsă între promovarea examenului de absolvire şi numirea de către Consiliul Superior al Magistraturii în funcţia de judecător sau procuror stagiar, precum şi perioada în care o persoană a avut calitatea de judecător sau procuror stagiar, dacă a promovat examenul de capacitate prevăzut la art. 28 al Legii 303/2004, constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
Durata stagiului este de 2 ani.
În perioada stagiului, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să continue formarea profesională, sub coordonarea unui judecător sau procuror anume desemnat de preşedintele judecătoriei sau, după caz, de prim-procurorul parchetului de pe lângă această instanţă.
Conducerea instanţelor şi a parchetelor este obligată să asigure toate condiţiile pentru buna desfăşurare a stagiului.
Judecătorii stagiari judecă:
a) acţiunile posesorii, cererile privind înregistrările şi rectificările în registrele de stare civilă;
b) litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, în cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depăşeşte 10.000 lei;
c) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contraven-ţionale, daca sancţiunea contravenţionala maxima prevăzută de lege este de 10.000 lei;
d) cererile de valoare redusă, prevăzute la art. 1.026-1.033 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare;
e) cererile având ca obiect înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii;
f) cererile de abţinere şi de recuzare, precum şi cererile de revizuire şi contestaţiile în anulare în cauzele ce intră în competenţa lor;
g) reabilitarea;
h) constatarea intervenţiei amnistiei ori graţierii;
i) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi legile speciale, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia infracţiunilor prevăzute la art. 218 alin. (1) şi (2), art. 219 alin. (1), art. 223, art. 226 şi 227, precum şi art. 239-241 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, cererile de confirmare a soluţiilor de renunţare la urmărirea penală şi cererile de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauzele care au ca obiect aceste infracţiuni.
Judecătorii stagiari asistă şi la şedinţe de judecată cu alte tipuri de cauze, prin rotaţie, la completuri ale instanţei constituite din judecători definitivi, stabilite de preşedintele instanţei. În cauzele la care asistă, judecătorul stagiar întocmeşte un raport consultativ asupra cauzei şi poate redacta proiectul hotărârii, la solicitarea preşedintelui completului.
Modalitatea de participare la aceste completuri se stabileşte prin hotărâre a colegiului de conducere.
Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanţă, să efectueze şi să semneze acte procesuale şi procedurale, sub coordonarea unui procuror definitiv.
Procurorul stagiar emite opinie consultativă care se motivează şi rezolvă lucrările date în sarcina sa de prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie.
Judecătorii şi procurorii stagiari nu au dreptul să dispună măsuri privative sau restrictive de libertate.
Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează.
Judecătorul sau procurorul care răspunde de coordonarea judecătorilor stagiari sau, după caz, a procurorilor stagiari întocmeşte trimestrial un referat de evaluare individuală privind însuşirea cunoştinţelor practice specifice activităţii de judecător sau de procuror.
După încheierea perioadei de stagiu, judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate. În cazul în care judecătorul stagiar sau procurorul stagiar este respins la examenul de capacitate, el este obligat să se prezinte la sesiunea următoare.
Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător stagiar sau de procuror stagiar. În această situaţie, judecătorul sau procurorul stagiar este obligat să restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate pentru formarea sa profesională.
Persoana care, din motive justificate, nu s-a prezentat la examenul de capacitate poate susţine acest examen dacă de la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani.
Examenul de capacitate constă în susţinerea unei probe scrise şi a unei probe orale, respectiv evaluarea mapei de stagiu, fiecare având ponderi egale în media finală.
Examenul de capacitate va urmări însuşirea competenţelor şi aptitudinilor practice în perioada de stagiu.
Examenul de capacitate se organizează la finalul fiecărui stagiu, în baza regulamentelor elaborate de secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii.
Examinarea se realizează de către comisiile prevăzute la art. 28 al Legii 303/2004.
Modalitatea de susţinere a examenului, criteriile de apreciere ale acestuia, procedura şi criteriile de evaluare ale mapei de stagiu se stabilesc prin regulamente propuse de Institutul Naţional al Magistraturii şi aprobate de Secţia pentru judecători, respectiv de Secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Comisia pentru examenul de capacitate al judecătorilor şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor sunt alcătuite din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi din judecători de la curţile de apel, numiţi prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Comisia pentru examenul de capacitate al procurorilor şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor sunt alcătuite din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi din procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel, numiţi prin hotărâre a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Comisiile de concurs sunt numite prin hotărâre de secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.
Rezultatele examenului de capacitate se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
Contestaţiile cu privire la fiecare din cele două probe se trimit la Institutul Naţional al Magistraturii, în termen de 72 de ore de la afişarea rezultatelor, de către candidaţi, curţile de apel sau parchetele de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este definitivă.
Contestaţia la proba orală se soluţionează de comisia de contestaţii prin analizarea înregistrării audiovideo a probei susţinute de candidat.
După întocmirea tabelului de clasificare a candidaţilor, fiecare din secţiile Consiliului Superior al Magistraturii validează examenul de capacitate, în prima şedinţă care urmează afişării rezultatelor.
Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii pot invalida, în tot sau în parte, examenul de capacitate, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege sau de regulament privind organizarea examenului sau că există dovada săvârşirii unor fraude.

Numirea judecătorilor şi procurorilor
Judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate.
Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor prevăzuţi la alin. (1) al art. 31 al Legii 303/2004.
În perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a actului de numire de către Preşedintele României, judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.
Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naţionale privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul acestui minister.
Numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit unui regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale.
Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) al Legii 303/2004, foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) al Legii 303/2004, avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, executorii judecătoreşti cu studii superioare juridice, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii-asistenţi, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.
Concursul se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea.
După numirea în funcţia de judecător sau procuror, aceştia sunt obligaţi să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar.
Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorii şi procurorii depun următorul jurământ: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a judecătorilor şi procurorilor şi este facultativă.
Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcţie.
Jurământul se depune în şedinţă solemnă, în faţa judecătorilor instanţei sau, după caz, a procurorilor parchetului la care a fost numit judecătorul sau procurorul, după citirea actului de numire.
Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de conducătorul instanţei sau, după caz, al parchetului şi de 2 dintre judecătorii sau procurorii prezenţi, precum şi de cel care a depus jurământul.
Depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcţie. (Va urma) (

Expert media, Florin FĂINIŞI

)