Rodica Anişoara STANCIU: Arta este emoţie, regăsire, trăire.

De câte ori întâlnesc un artist din Vrancea, inima mea începe să bată cu mare forţă. Soţia mea are familia în Vrancea, a lucrat acolo ca profesor de limba franceză la Tulnici. Îmi amintesc nostalgic de drumurile la Focşani, Soveja şi toate celelalte. Poc, poc, poc bate inima şi când scriu despre distinsa doamnă Rodica Anişoara Stanciu, deoarece, aţi ghicit, este din Vrancea. Face tablouri excelente, dar operele sale cele mai preţioase sunt doi băieţi ca brazii.

 Vă rog să vă prezentaţi!

Rodica Anişoara Stanciu, din Vrancea, 23 iunie 1977, rac sensibil şi timid (un pas înainte, doi înapoi). Am urmat puţin timp cursurile Şcolii de Arte din Focşani – pictură – prof L. Nedelcu. Un an şi ceva, am lucrat, ucenic, să zic aşa, într-un atelier de pictură, unde se restaura mobilier vechi, săsesc, pictam flori şi diferite ornamente. Am început să pictez în joacă, să zic aşa, realizând câteva tablouri pentru locuinţa proprie, printre care şi câteva copii după Rubens.

Ce tehnică folosiţi?

Am realizat diferite tablouri, atât pe pânză, dar şi pe carton, în ulei, pensulă plus cuţit, multe dintre ele dăruindu-le prietenilor, care le-au apreciat.

Ce ne puteţi spune despre anul 2022 în arta dumneavoastră?

Anul acesta a fost un an surpriză, nu mi-am imaginat că aş putea expune într-o expoziţie, neavând studii în domeniu, dar, în iunie, am participat cu câteva pânze în cadrul expoziţiei Ipostaze, organizată de Elite Prof Art Gallery (mulţumiri, doamnei Mihaela!), iar, recent, cu o lucrare, la Omagiu Îngerilor din Colectiv (mulţumiri, doamnei Mariana Frum!)

Felicitări! Ce facem cu viitorul ? Ce vreţi să faceţi în perioada următoare?

Pe viitor, să aloc mai mult timp pasiunii mele, îmi place nespus de mult arta, pictura este fascinantă, porneşti de la o idee, o imagine şi ajungi să fii doar tu cu pânza, cu modul de a combina culorile, încât, la final, rămâi surprins de ceea ce a ieşit. Arta este emoţie, regăsire, trăire. Vă mulţumesc cu recunoştinţă!

Fluturii din tablouri sunt un simbol al zborului. Aşa cum şi artista noastră „zboară,” spre noi etape de viaţă, acolo unde va fi cunoscută drept un artist adevărat! Este deja Om adevărat, cu o familie minunată! Un soţ care o susţine, doi băieţi frumoşi, unul de 20 de ani, student la medicină, iar cel mic de 10 ani. Pictoriţa declară: ,,Familia mea este pe primul loc, pentru mine, dacă bunul Dumnezeu îngăduie, să mai fie timp şi pentru vise, Doamne ajută!” Concluzia? Inima este tare bucuroasă. Nu numai că a auzit de Vrancea, dar a simţit şi o pictură aparte, plus se află în faţa unei familii cu binecuvântare de sus! Le dorim tuturor sănătate! Cât despre invitata noastră de onoare de azi…minunate tablouri. Ce bucurie să le priveşti ore şi ore la rând.

Aristotel BUNESCU,
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/