Ei bine, ce citiţi în titlu nu este un joc de cuvinte! Este doar o practică păguboasă a învăţământului românesc. (Aşa cred eu!) Este la modă – o modă care durează! – „îndoparea” copiilor cu rezumate. La ce vor fi folosind eu nu înţeleg. Poate doar la „furatul căciulii”. Oare de ce există în programa şcolară Limba şi literatura română? Doar să reproducă şcolarii: „tema şi problematica; desfăşurarea acţiunii; personajele; ideile principale ale textului”?
Cum este stimulată creativitatea elevilor? Dar comunicarea? De ce citim când citim? Dacă sunt prea multe cărţile propuse spre lectură, de ce nu este redus numărul lor? Puţin şi bun sau mult şi prost?!
Se vorbeşte mult despre „analfabetismul funcţional”. Trist este că după anul 2000, România continuă să rămână pe ultimele trei locuri când vine vorba despre capacitatea elevilor de a înţelege ceea ce citesc sau de a rezolva exerciţii simple de matematică şi ştiinţe. Aproximativ 39% dintre elevii de clasa a VIII-a sunt „analfabeţi funcţional, adică sunt capabili să citească foarte bine un text, să memoreze multe informaţii din textul respectiv, de asemenea să le reproducă, dar nu reuşesc să folosească informaţiile respective în viaţa de zi cu zi”.
În opinia specialiştilor, principala cauză pentru care s-a ajuns în această situaţie este metoda de învăţare bazată pe memorare şi nu pe înţelegerea conceptelor. Aşadar, schimbarea din temelii a programelor şcolare este soluţia pe care o propun specialiştii în politici de educaţie. Însă, s-ar putea face ceva şi pe termen scurt.
Toate ţările europene, printre care şi România, şi-au propus ca până în 2020 să reducă nivelul analfabetismului funcţional sub 15%. Un studiu al World Economic Forum arată că, în 2022, principalele abilităţi pe care le vor căuta angajatorii vor fi: gândire analitică şi capacitatea de a inova, învăţare continuă şi strategică, creativitate, originalitate şi iniţiativă. Abilităţi care nu se obţin din… rezumate.
Aşa că, părinţii, copiii şi cadrele didactice cred că ar trebui să renunţe la culegerile de rezumate. Nu aşa vor căpăta fiii şi fiicele noastre abilităţi de comunicare, creativitate, originalitate şi iniţiativă.
Îmi aduc aminte că, în clasa a IX-a, m-am „certat” cu profesorul meu de română, un excelent profesor, de altfel, (Dumnezeu să-l ierte!), care mi-a notat cu 9 la teză subiectul Sobieski şi românii de C.Negruzzi, pentru că am fost „prea originală”. I-am reproşat că domnia sa ne-a cerut să fim originali! Noi nu apelam la rezumate! Sigur, exagerasem. Dar de ce mergem la şcoală? Nu să învăţăm şi din greşeli? (Mioara Vergu-Iordache)