Revista Limba Română

Apare, la Chişinău, din anul 1991, dar eu doar zilele acestea am avut privilegiul să o cunosc! Este Revista Limba Română, editată cu sprijin financiar din Fondul Recurent al Donatorilor – Academia Română. O găsiţi şi dumneavoastră pe pagina: www.limbaromana.md/. Lectura ei este o sărbătoare a spiritului, dar şi a văzului. Din totdeauna, de altfel, am privit cu admiraţie şi respect munca editorilor basarabeni! Dar, dincolo de aspect, conţinutul se adresează, deopotrivă, minţii şi inimii româneşti.
Iată ce spune redactorul-şef Alexandru Bantoş despre revistă: „Revista noastră va aduna şi de aici încolo neamul la un loc. (…) Revista Limba Română va promova în continuare patrimoniul spiritual care ne defineşte obârşia, dinamizând procesul de redobândire şi conştientizare a identităţii românilor basarabeni, oferind cititorului posibilitatea de a se familiariza cu procesul de redimensionare a valorilor din domeniul lingvisticii, literaturii, istoriei şi culturii româneşti.”
Şi alte câteva referinţe convingătoare:
(…) „Apărarea „Limbii Române” a devenit crezul unei mâini de mari patrioţi români, oameni devotaţi cauzei redeşteptării naţionale a românilor basarabeni şi revenirii acestora la istorica şi adevărata lor identitate. Or, în această luptă aprigă, Limba reprezenta forţa cea mai de temut în faţa inamicului roşu. Limba Română, alături de alte publicaţii prestigioase din stânga Prutului, a fost şi este vârful de lance al conştiinţei naţionale româneşti, de la editarea primului număr şi până în prezent, într-un spaţiu supus unui amplu proces de restalinizare / resovietizare a identităţii reale a populaţiei majoritare. În cele peste 20.000 de pagini.” – Dorin Cimpoeşu, diplomat, doctor în ştiinţe istorice, cadru didactic, Bucureşti.
(…) „Implicată profund în procesul de renaştere naţională, „Limba Română” este o „revistă-şcoală”, o revistă-cetate, ce confirmă neabătut că în Basarabia limba română se află la ea acasă, că românismul este o realitate vie, neperisabilă.” – Arcadie Suceveanu, poet şi eseist, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova.
(…) „Elegantă şi sobră, în format de carte, revista acoperă practic toate speciile importante ale filologiei româneşti, de la istoria limbii şi dialectologie, la gramatică, lexicologie şi teoria comunicării, până la eseuri şi cronici literare, proză memorialistică, poezie şi proză scurtă etc. Între colaboratori se remarcă, număr de număr, nume foarte sonore ale actualităţii culturale româneşti, alături de tineri autori, talentaţi şi activi.” – Eugen Munteanu, lingvist, profesor universitar, doctor, universitatea Al.I. Cuza Iaşi.
„Putem afirma, fără teama de a greşi, că pe harta românismului, la Chişinău, în jurul dlui Alexandru Bantoş şi prin oameni ca Domnia Sa, supravieţuieşte un nucleu tare, o zonă ce conservă românismul autentic. Un loc în care limba română este „ţinută la icoană” şi este considerată încă „atributul esenţial al identităţii naţionale”, un loc în care Eminescu are valoare absolută de simbol, un loc în care numele lui Ştefan cel Mare este rostit cu emoţie, un loc în care unii oameni, din categoria acelora care „durează catedrale”, se luptă – cu un curaj nebun sau de neînţeles pentru alţii – să-şi păstreze / să ne păstreze valorile esenţiale, să le cultive şi să le promoveze. Sunt lucruri care, de la o vreme şi mult prea des, în România au ajuns să fie ignorate, minimalizate ori, şi mai grav, batjocorite. Domnul Al. Bantoş şi cei din preajma sa ne reamintesc ce înseamnă să fii român.” – Cristinel Munteanu, doctor în filologie, universitatea  C. Brâncoveanu, Piteşti.
„Să nu lăsăm deci să piară această revistă, să nu lăsăm să scadă şi să decadă această tribună. Ea trebuie să trăiască mai departe şi să ne ajute cum ne-a ajutat până acum la afirmarea culturii româneşti şi la cultivarea limbii române. Fiindcă, dacă dispare şi această revistă, dacă ne asumăm acest risc, atunci ne-am trădat cultura naţională, ne-am trădat identitatea spirituală, am trădat dimensiunea fundamentală a omului ca fiinţă spirituală: limbajul; dimensiune care pentru noi se prezintă sub forma limbii noastre istorice: limba română. Ceea ce înseamnă că, dacă această revistă moare – şi să nu dea Dumnezeu cumva să moară –, începem să murim cu toţii spiritualiceşte şi nu mai suntem noi înşine.” – Eugeniu Coşeriu, lingvist, academician, profesor universitar, Tubingen, Germania.
Lectură plăcută! (M.V.I.)