Reset sau Refresh?

La vremuri noi, oameni noi, zice o vorbă din popor. Da, e bine să fie aşa, doar nu stăm pe loc, e nevoie de prospeţime. Ceea ce a fost inovator, revoluţionar, modern sau inedit cândva devine, cu timpul, caduc. Suntem cu toţii de acord că înţepenirea unei persoane într-o funcţie, oricât de bine intenţionată şi onestă ar fi ea, duce la pierderea frăgezimii ideilor, la dispariţia creativităţii şi la alunecarea într-o dezgustătoare rutină. Unii politicieni au propus o lege care să limiteze mandatele funcţionarilor publici sau ale aleşilor locali la unul sau cel mult două mandate, timp suficient pentru a iniţia şi finaliza proiecte importante. Aceiaşi politicieni însă au ascuns propunerea prin sertarele cu cifru din somptuoasa clădire a Parlamentului. S-au gândit, probabil, că toţi avem o nepoată, o noră, o nevastă, pe care n-o să le facem, Doamne fereşte!, ţesătoare sau strungăriţe, când avem atâtea agenţii, ambasade şi instituţii care urlă după personal calificat şi n-au de unde să îl ia. Aici e vinovată numai presa, pentru că publică anunţurile de organizare a concursurilor cu caractere de-o şchioapă, de obicei cu o zi sau două înainte de desfăşurarea acestora, motiv pentru care trebuie aspru sancţionată.

Dar, mă rog, nu asta intenţionam să spun. Schimbarea este o necesitate, şi o afirm în cel mai serios mod cu putinţă. Mai greu de înţeles este de ce succesorul într-o funcţie oarecare simte nevoia să schimbe tot ceea ce a făcut cel dinaintea sa. Să schimbe, adică să distrugă, să blocheze, să cheme procurorii în ajutor şi să ţipe ca din gură de şarpe. Prea des am auzit în ultimii ani urletul steril „La puşcărie!”. Chiar nu putem aşeza piatră peste piatră, preluând de la antecesor ceea ce a făcut bun, îmbunătăţind şi împrospătând vechile proiecte, organizând dezbateri, propunând soluţii bazate pe propria creativitate? Orice mandat din aproape orice instituţie publică sau locală se iroseşte prin căutarea de nod în papură. De asta nu avem autostrăzi, şcoli şi spitale, canalizare, apă curentă şi gaze în 70% dintre localităţile ţării şi tot de-asta nu avem apă caldă sau şosea de centură în Bucureşti.

Cum să-i facem pe cei care ne conduc şi administrează ograda numită România, oameni altfel familiarizaţi cu laptop-ul, să priceapă că între tastele Refresh şi Reset este o uriaşă diferenţă? Şi că, atunci când vrei să faci ceva cu adevărat folositor pentru semenii tăi, prima este cea bună, iar cea de-a doua nu se foloseşte decât în condiţii extreme. Iar acum, una dintre aceste condiţii extreme este chiar resetarea clasei politice. În integralitate. (Dragoş CIOCĂZAN)