Reflectând pe scări

Preşedintele este un simbol. Întot-deauna a fost aşa. De el depinde armonia între locatarii aceluiaşi spaţiu. Urmân-du-i poveţele înţelepte, oamenii ştiu ce cale au de urmat. Vecinele nu se vor mai certa pentru că apa scursă din jardinierele de sus se prelinge pe pereţii balconului
de jos sau pentru că fiul pletos al familiei de alături ascultă la maximum trupe rock. Vecinii se vor saluta amabil şi vor uita
de permanentul război pentru locul de parcare. Grădina comună nu va fi nicio-dată maculată de chiştoace, bucăţele de hârtie, ambalaje, iar florile vor zâmbi vesel în soare. Toate spaţiile vor fi curate, învăluite într-o atmosferă prietenoasă. Cu toţii se vor saluta respectuos, se vor accepta şi înţelege aşa cum sunt, indi-ferent de nivelul de instruire, opţiuni, credinţe, pasiuni, de deprinderile mai bune sau mai proaste.
Un asemenea teritoriu trebuie guver-nat de o deplină concordie, altfel lucrurile o iau razna. Aici, Preşedintele are un rol decisiv: el va sta mereu de veghe pentru binele comunităţii, se va îngriji de curăţenia fizică şi mai ales morală a concetăţenilor săi. Va fi preocupat în primul rând ca preşul de la intrare să fie mereu curat, fără urme de noroi sau pete unsuroase şi va atrage atenţia discret, cu blândeţe chiar, asupra celor mai mici detalii care ar putea afecta imaginea în exterior a comunităţii. Bunăoară, va fi obsedat, da, obsedat, atât de sclipirea ferestrelor mereu curate, cât şi de ceea ce se vede prin ele din afară spre înăuntru. Pentru că îi iubeşte pe toţi cei care vieţu-iesc în jurul său, nu va permite ca rufăria slinoasă să fie expusă vederii, ocupându-se personal de spălarea acesteia în locuri bine ascunse de privirea celor de afară. Dacă un membru al comunităţii sau un grup de persoane din aceasta are pro-bleme, Preşedintele va fi umărul pe care te poţi sprijini la greu, zidul fortificat de care nimic nu poate trece. Toată lumea se va simţi în siguranţă sub sănătoasa şi omniprezenta sa înţelepciune. Zgomotele din interior, rumorile şi umorile nu vor trece dincolo de el, niciodată.
Şi când norii negri se vor năpusti, va fi deopotrivă războinic, sfătuitor şi vraci, împărţindu-se între sabie şi balanţa dreptăţii, nelăsând vrajba sau trădarea să altereze binele general.
Vorbesc despre Preşedintele de bloc, desigur, iertaţi-mă, am uitat să precizez! (Dragoş CIOCĂZAN)