Rectificarea actelor normative* (II)

„Ghidul de redactare a textelor legislative şi de reglementare” elaborat de Consiliul de Stat din Belgia (Principes de technique législative: Guide de rédaction des textes législatifs et réglementaires, p.110-111) consacră o secţiune avizelor rectificative (erata). Ghidul prevede că atunci când actul publicat în Monitorul Oficial belgian nu concordă cu actul original, trebuie eliminate diferenţele prin publicarea cât mai curând posibil a unui aviz rectificativ (erată) în Moniteur belge. Obligaţia de a acţiona cu promptitudine este necesară pentru că, deşi rectificarea este efectivă numai după publicarea sa, ea este retroactivă de la data publicării actului rectificat care se presupune de a fi fost conform cu actul original.
Ghidul subliniază că uneori, însă, discrepanţele dintre actul publicat şi actul original sunt atât de numeroase sau importante încât poate fi oportun să se republice actul în întregime. O astfel de publicare complet nouă se poate impune şi atunci când prima publicare este incorectă. Această soluţie are avantajul de a oferi cititorului o nouă versiune completă a actului de care se poate servi imediat. Când se face această republicare trebuie să se menţioneze într-un aviz rectificativ că „prezenta publicaţie înlocuieşte pe cea din data… pagina…”. În acest fel, raţiunea pentru care s-a procedat la noua publicare apare clară. Atunci când actul este deja în vigoare, trebuie menţionate şi orice discrepanţe dintre actul publicat iniţial şi actul original.
În cazul în care însuşi actul original conţine erori de fond sau de formă, acestea nu se pot rectifica prin publicarea unui aviz rectificativ în Moniteur belge, sub sancţiunea unei imixtiuni ilegale în competenţele autorului actului. Numai un act de modificare poate remedia erorile de fond şi de formă ale actului iniţial.
Ghidul de redactare oferă exemple de erori de fond care necesită o modificare a actului iniţial:
a) voinţa exprimată nu corespunde cu voinţa reală a autorului. Acesta este cazul atunci când un act stabileşte „instalaţiile sunt subvenţionate” în loc de „instalaţiile pot fi subvenţionate”, în timp ce autorul actului nu intenţionează să creeze un drept la subvenţie.
b) transpunerea unei directive europene este incompletă deoarece actul de transpunere omite citarea unui element dintr-o listă ce figurează în anexa directivei.
c) versiunile valonă şi flamandă ale unui text normativ bilingv nu concordă.
De asemenea, sunt date exemple de erori de formă care necesită o modificare a actului iniţial:
a) greşeli de ortografie curentă sau de gramatică;
b) greşeli de dactilografie;
c) erori de numerotare, cum ar fi două articole care poartă acelaşi număr sau un articol este împărţit în două paragrafe numerotate, dar nu conţine simbolul „§”.

În Bulgaria, Legea din 1973 privind actele normative, modificată în 1995 (art.42-45), precizează că deosebirile dintre textele promulgate şi copiile trimise pentru promulgare trebuie să fie corectate prin procedura promulgării. Constatarea deosebirilor dintre textele promulgate şi copiile trimise pentru promulgare, prin comparare cu textele originale adoptate se face de către persoanele abilitate cu certificarea textelor actelor normative, respectiv, de Preşedintele Adunării Naţionale pentru legi, de Preşedintele Republicii pentru decrete, de Preşedintele Consiliului de Miniştri pentru ordonanţe.
Corecturile trebuie să se facă imediat după stabilirea deosebirilor, iar textul rectificării trebuie să fie formulat astfel încât să indice clar şi precis, atât greşeala, cât şi textul corect.

În Franţa, tipologia erorilor este statuată într-o Circulară a primului-ministru din 1997 şi înlocuită prin alta în 2004. (Circulaire du 1 juillet 2004 relative aux regles d’élaboration, de signature et de publication des textes au Journal officiel et a la mise en oeuvre de procédures incombant au Premier ministre). Aceasta din urmă nu a fost publicată în Journal officiel, ci a fost integrată în Guide de légistique aflat pe site-ul Légifrance pe Internet. Sunt identificate două tipuri de erori:
a) dacă eroarea reprodusă în Journal officiel provine dintr-o greşeală cuprinsă în chiar textul original, procedura de rectificare nu este admisibilă şi trebuie adoptat un act modificator de acelaşi tip cu textul iniţial.
b) dacă eroarea din Journal officiel provine dintr-o reproducere greşită a copiei utilizate la publicare sau dintr-o lipsă de conformitate între copie şi original, procedura de rectificare este admisă.
Pentru a se evita erorile în publicarea textelor în Journal officiel, Circulara din 1 iulie 2004 dispune ca toate copiile destinate publicării să fie în mod riguros conforme cu originalul.
În general, se recomandă să se recurgă cât mai rar la această procedură deoarece:
– textul incorect publicat iniţial ar putea fi invocat în perioada de timp scursă între data de publicare a textului eronat şi aceea a rectificării sale;
– informaţia dată administraţilor este inexactă, poate să nască interpretări eronate ale noii reglementări;
– procedura de rectificare dă întotdeauna o impresie jenantă de dezordine administrativă.
Din cercetările noastre pe site-ul oficial Legifrance (https://www.legifrance.gouv.fr/ rechTexte. do?reprise=true&fastReqId =95499950&navigator=naturenavigator&modifier=TOUS&page=1 (accesat la 5 octombrie 2017), a rezultat că sunt în vigoare destul de multe acte normative rectificate: 239 de legi, 61 de ordonanţe şi 2340 de ordine interministeriale şi ministeriale.

În Italia, Decretul nr.217/1986 (Decreto del Presidente della Repubblica 14 marzo 1986, n.217, approvazione del Regolamento di esecuzione del testo unico delle disposizioni sulla promulgazione delle leggi, sulla emanazione dei decreti del Presidente della Republica e sulle pubblicazioni ufficiali della Repubblica Italiana (http://www.edizionieuropee.it/LAW/HTML/43/zn80_03_008.html) are o secţiune intitulată „Disciplina rectificării actelor publicate”. Rectificarea priveşte două tipuri de erori: cele care influenţează conţinutul normativ al actelor (erori de fond, art.14-art.16) şi cele care nu-l afectează (erori materiale, art.17-art.18).
a) Erori de publicare care influenţează conţinutul normativ al actelor publicate. Atunci când textul unui act normativ publicat în Gazzetta Ufficiale prezintă greşeli faţă de textul original, de natură să modifice intrarea în vigoare a unor norme, ministrul de justiţie ordonă ca rectificarea să fie publicată în Partea I din Gazzetta Ufficiale, sub forma unui comunicat care indică cu exactitate care este partea eronată a textului publicat şi care este textul ce trebuie înlocuit, putând dispune, dacă este cazul, republicarea întregului text. Când este vorba despre textul unui act normativ promulgat sau emanat de la Preşedintele Republicii cu greşeli în textul aprobat definitiv în Parlament sau în Consiliul de Miniştri, iar greşelile influenţează conţinutul actului normativ, se procedează la o rectificare publicată în Partea I din Gazzetta Ufficiale, printr-un comunicat al Preşedintelui Consiliului de Miniştri şi, dacă este cazul, se poate dispune republicarea întregului text.
b) Erori sau omisiuni care nu au influenţă asupra conţinutului normativ al actelor publicate. În acest caz, atunci când trebuie să se procedeze la republicarea actului în Gazzetta Ufficiale, Oficiul care a elaborat actul de republicare redactează şi rectificarea al cărei original este anexat originalului actului de corectat, până când o copie se trimite la tipografie pentru imprimare.

Ca o concluzie, putem afirma că imaginea panoramică a unei legislaţii scoate în relief conţinutul calitativ al normelor ce o compun şi mai puţin sistematizarea ei. Erorile materiale pot crea dificultăţi mari în cunoaşterea, respectarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale. Tocmai de aceea, rectificarea actelor normative, astfel cum este ea reglementată în legislaţiile naţionale, rămâne o operaţiune de tehnică legislativă deosebit de importantă în vederea perceperii exacte şi complete a conţinutului fiecărui act normativ, în vigoare la un moment dat.
Procedura rectificării actelor normative rămâne un domeniu interesant, întrucât oricând se pot ivi situaţii inedite în modalitatea de soluţionare a unor astfel de cereri de corectare a greşelilor din cuprinsul unui text publicat deja. (Expert media Florin FĂINIŞI)

*Parţial, subiectul a fost tratat în comunicarea Procedures for the correction of normative acts in the Romano-Germanic legal system, prezentată la ediţia a 6-a a Conferinţei Internaţionale Law and Social Order / Drept şi Ordine Socială, organizată la Constanţa, 20-21 octombrie 2017, de Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Ştiinţe Economice Constanţa, Universitatea Spiru Haret în colaborare cu Colegiul de Drept din cadrul Universităţii de Stat din Michigan, SUA.