O scurtă introducere
Toate lucrurile plăcute, nu numai cele zilnice sau curente, pot fi reluate de câte ori ne face plăcere. Cititul şi recititul unei cărţi sau a unui autor are valenţe specifice în funcţie de pregătire anterioară, vârstă, de starea sufletească prin care trece cititorul în momentul lecturii, de relaţia lui cu autorul. Astfel recitirea unei cărţi are o semnificaţie diferită, poate cu implicaţii mai adânci în suflet faţă de prima lectură.
Context
Plecarea de curând dintre noi a cercetătorului, geografului şi profesorului Grigore Posea mi-a dat un imbold puternic să-i recitesc unele dintre cărţi. Geografia a fost pentru mine, încă din clasele primare, o mare pasiune. Consemnările mele din acest articol sunt cele ale unui cititor avizat cu problemele tratate de geografie şi cu deschiderile interdisciplinare pe care le are Grigore Posea în cărţile sale.
Am studiat atent geografia în şcoală, inclusiv ca disciplină de examen pentru admiterea la facultate, am reuşit să citesc cărţi diferite de geografie, în principal din categoria celor de popularizare a domeniului, dar şi de specialitate. În acelaşi timp am avut privilegiul să-l cunosc pe Grigore Posea, iar discuţiile pe care le-am purtat mi-au intensificat dorinţa de a citi sau reciti tot ce a scris. În prezent, am ca obiectiv să parcurg încă o dată, cu mintea maturităţii intelectuale, cărţile scrise de Grigore Posea.
Recitirea cărţii şi rememorarea perioadei în care a apărut
Am reuşit să recitesc cartea România. Geografie şi geopolitică, apărută în anul 1999 la Editura Fundaţiei România de Mâine. Am cumpărat cartea imediat după apariţie şi am citit-o integral, dar nu în ordinea firească a capitolelor. Textele diferitelor părţi din carte fiind independente, nu au fost probleme cu înţelegerea conţinutului. Zilele trecute am recitit cartea în ordinea prezentării capitolelor şi am extras ideile principale pentru acest articol de prezentare. Sunt însemnări de cititor, nu o recenzie în sensul clasic.
Conţinutul cărţii
Cartea România. Geografie şi geopolitică cuprinde şase capitole: Geopolitică românească, Sistemul Carpato-Danubiano-Pontic şi unitatea de stat, de naţiune şi de limbă a poporului român, Sistemul geomorfologic al teritoriului României, Pământul şi poporul românesc, Rolul Carpaţilor şi al Transilvaniei în istoria poporului român, Evoluţia statală pe teritoriul României.
În capitolul 1, Geopolitica românească, mi-a atras atenţia succinta istorie a conceptului geopolitică (geografie politică) în legătură cu factorii geografici relevanţi şi cu treptele sale de abordare (geopolitică naţională sau internaţională). Găsim explicată relaţia dintre poziţia geografică a României şi externe asupra teritoriului nostru naţional. Elementele geopolitice naţionale ale României formează un sistem. Autorul scrie foarte sugestiv despre simfonia unitară de geopolitică românească (pag. 19).
Capitolul 2, Sistemul Carpato-Danubiano-Pontic şi unitatea de stat, de naţiune şi de limbă a poporului român, are subtitlul Sistemul geopolitic românesc. Elementul central al dinamicii geopoliticii româneşti îl reprezintă, în viziunea lui Grigore Posea, sistemul carpato-danubiano-pontic. Este o morfo-structură regională care generează trăsături specifice şi orientează activităţile umane într-un anumit sens. Caracterele sistemului carpato-danubiano-pontic sunt circumscrise conceptului de domeniu geografic. Este dezvoltat rolul sistemului de circulaţie carpato-danubiano-pontic în unificarea neamului românesc, teză fundamentală a operei ştiinţifice a lui Grigore Posea.
Capitolul 3, Sistemul geomorfologic al teritoriului României, este o abordare centrată pe geografia fizică. Analiza porneşte de la premisa că relieful reprezintă sistemul de bază al mediului geografic (pag.30). Într-un limbaj accesibil cititorilor avizaţi de geografie este prezentat cadrul paleo-morfologic al sistemului geomorfologic românesc, inclusiv geneza elementelor şi structura domeniului. Re-prezintă o adevărată încântare pentru cei care au străbătut cu piciorul munţii României să vadă pusă pe hârtie o excepţională sinteză privind complexitatea structurilor carpatice. Frumuseţea peisajelor o găsim prezentată în termenii specifici şi deja consacraţi ai geografiei, cum ar fi: existenţa subsistemelor morfologice circulare subordonate Carpaţilor, linii morfologice arcuite, linii şi aliniamente radiale etc.
Capitolul 4, Pământul şi poporul românesc, începe cu o interpretare proprie a autorului privind interdependenţa dintre istorie şi geografie, cu particularizare la condiţiile concrete ale ţării noastre. Urmează secţiuni dedicate munţilor Carpaţi în calitate de element dominant al reliefului României, regiunilor extra-carpatice, reţelei de văi, drumuri şi pasuri, Dunării şi Mării Negre, pădurii, problemei teritoriului şi a culturilor materiale vechi, bogăţiilor naturale, polivalenţei şi complementarismului în ocupaţii, schimbului produselor şi a tipurilor de deplasări ale oamenilor, unor aspecte etnografice legate de Unirea cea Mare. La concluziile capitolului patru găsim tratată permanenţa legăturilor cu mediul geografic având un puternic impuls spre unitate.
Capitolul 5, Rolul Carpaţilor şi al Transilvaniei în istoria poporului român este o sinteză densă în care sunt valorificate noţiuni din geografie şi din istorie. Carpaţii sunt consideraţi de autor drept coloana vertebrală a pământului românesc (pag.118). Relieful din România a permis circulaţia concentrică permanentă (pag.120), element esenţial al orientării activităţii economice.
Capitolul 6, Evoluţia statală pe teritoriul României, tratează teme cum ar fi continuitatea etnică, dar şi teritorială în diferite etape istorice, începând cu perioadele prestatale, continuând cu statul dac până la perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Poate că nu vom accepta toate interpretările istorice ale autorului, un geograf de mare valoare. Am avut ocazia să discut de câteva ori cu Grigore Posea asupra tematicii respective. Pot să spun că opiniile sale privind devenirea istorică a României erau sincere şi se bazau pe o interpretare proprie a documentelor disponibile.
Finalul cărţii aduce în discuţie o problemă care a fost şi a rămas „fierbinte” pentru geopolitică: regiunile de dezvoltare durabilă. Menţionez fermitatea abordării acestei teme pe baza ştiinţei, a geografiei teoretice şi a geografiei regionale (pag. 162).
Grigore Posea face o observaţie subtilă: problema regiunilor de graniţă este pro-movată în principal de ţări care nu au fost mulţumite de tratatele de la sfârşitul Primului Război Mondial. Pune în discuţie mai multe argumente ştiinţifice în această problemă. Menţionez ideea că regiunile ca unităţi geografice există şi sunt constituite în timp în ambientul om-natură.
Interdisciplinaritate geografie-istorie-geopolitică
Una dintre caracteristicile metodei utilizate de Grigore Posea este interdisciplinaritatea. Observăm că această particularitate este amplu dezvoltată în cartea România. Geografie şi geopolitică. Cu excepţia unui singur capitol, toate celelalte sunt abordări interdisciplinare. Întâlnim conexiuni ale geografiei cu geopolitica, în corelare cu titlul cărţii, cu istoria, demografia, dezvoltarea socio-umană, ecologia. Predominant apare influenţa geografiei fizice, relieful şi morfologia solului, partea din geografie în care a fost specializat Grigore Posea.
A spune că identificăm elemente de interdisciplinaritate într-o carte poate că nu este ceva cu totul deosebit, mai ales la o ştiinţă cu predilecţie deschisă spre interdisciplinaritate, cum este geografia. Este de menţionat totuşi resortul care generează apariţia temelor interdisciplinare şi filosofia ataşată abordării interdisciplinare.
În ceea ce priveşte conexiunea dintre geografie şi geopolitică, cartea se păstrează în cadrul şcolii naţionale româneşti. Este utilă remarca potrivit căreia marile puteri doresc o hegemonie şi pe plan ştiinţific, nu numai pe cel politico-militar. Grigore Posea este pe aceeaşi linie cu George Vâlsan: nu există o relaţie univocă între cadrul natural geografic şi modul de organizare politică a lui. Faptul că „de multe ori aspectele de ordin geografic au fost invocate sau aduse ca argument în favoarea trasării graniţelor” este o realitate de netăgăduit, pe care o confirmă explicit Grigore Posea (pag. 124). Geografia ne dă deci argumentul principal, dar nu singurul, în configuraţia geopolitică. Rămâne acea componentă umană care transformă posibilul în realizabil. De altfel, în ceea ce priveşte poporul român, nu există dubii asupra înţelegerii problemei: „unitatea sa etno-culturală s-a sprijinit pe o unitate geografică” (pag. 125).
Istoria intervine ca un element de validare a ipotezelor în mecanismul complex al conexiunii dintre cadrul geografic şi cel geopolitic. În cartea România. Geografie şi geopolitică găsim axele pe care are loc această validare. Este corelarea spaţială a genezei etnice (ca neam) cu închegarea statală şi cu organizarea sistemului de apărare (pag. 121). Obiectivitatea este o componentă majoră a modului în care tratează în profunzime această problemă Grigore Posea. Un alt rezultat al interpretărilor interdisciplinare se referă la aspectele privind circularitatea ca factor al unificării (pag. 26-27).
Concluzie
În mod normal, la finalul prezentării unei cărţi, indiferent dacă sunt consemnări de cititor, cum este acest articol, sau o recenzie, apare recomandarea de a cumpăra şi citi cartea respectivă. Momentan, ultima ediţie a cărţii România. Geografie şi geopolitică are stocul epuizat. Probabil că Editura Fundaţiei România de Mâine o va reedita pentru că, într-adevăr, merită citită şi păstrată în biblioteca fiecărui cititor. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)