„Realizarea umană” – ultima carte a profesorului Ion Tudosescu

Editura Fundației România de Mâine a avut privilegiul de a tipări o valoroasă serie de autor a filosofului Ion Tudosescu. Din cadrul acestei serii de cărți remarcabile de filosofie face parte și volumul Realizarea umană, ultima scrisă de regretatul nostru coleg.

Despre cărțile de filosofie se spune că au mai multe etape de receptare: citirea textului, înțelegerea ideilor exprimate în text, înțelegerea autorului, încadrarea cărții și a autorului într-un sistem de valori proprii cititorului, înțelegerea sistemului filosofic pe care îl invocă autorul. Fiecare dintre cititorii operei filosofului Ion Tudosescu poate să facă propria evaluare legată de stadiul de receptare a acestuia. Prin acest articol îmi propun să-i conving pe cititorii publicației Opinia Națională, care nu au avut încă plăcerea să parcurgă opera filosofului Ion Tudosescu, să aloce din timpul destinat activităților culturale și pentru acest nume celebru al filosofiei românești.

Prin trecerea în lumea celor drepți a filosofului Ion Tudosescu, opera sa nu mai poate fi extinsă. Avem însă timp suficient să o citim, să o înțelegem, să o interpretăm. Cărțile sale pot să ne modeleze sufletul, modul de înțelegere a lumii, pot să ne pună întrebări, inclusiv în ceea ce privește sistemul de valori propriu. Să nu ne mire faptul că la sfârșitul lecturii unei cărți a filosofului Ion Tudosescu vom putea privi lumea cu alți ochi, din altă perspectivă, mult mai centrată pe ființa umană.

Contextul în care a fost scrisă cartea

Încerc acum să înțeleg, pe lângă textul propus de Ion Tudosescu, legat de o temă de mare deschidere intelectuală, realizarea umană, resorturile care îl mobilizau în perioada finalizării acestei cărţi. Se știe că nu poate să fie separată opera unui filosof de experiența de viață a acestuia, de lumea în care trăiește, de poziția sa în societate, de receptarea operei și, mai general, a creației sale intelectuale. În perioada în care finaliza volumul Realizarea umană, Ion Tudosescu avea bucuria că îi va fi tradusă în limba italiană cartea Rostul filosofiei (în spiritualitata umană) şi identitatea filosofiei româneşti (http://opinianationala.ro/wp-content/uploads/ 2021/ 01/942.pdf, pag. 3). Așa cum recunoștea în cuvântul înainte la ediția în limba italiană, traducerea unei cărți de filosofie într-o limbă de mare circulație din Europa, conectată la o cultură excepțională, cum este cea italiană, îi va permite să fie cunoscut și înțeles pe o arie geografică mult mai mare. Înainte de apariția acestei cărți avusese numeroase lansări la Editura Fundației România de Mâine în care s-a bucurat de prezența unor cititori pasionați ai operei sale. Ion Tudosescu a avut capacitatea să scrie mereu texte care să rămână în istoria filosofiei. Idei din cărți ale domniei sale din deceniul 8 al secolului XX rămân de referință pentru filosofia românească, iar acest lucru îl bucura pe ilustrul nostru coleg. Cu alte cuvinte, cartea despre realizarea umană este scrisă de un filosof care se afla el însuși în zona împlinirii multor vise și a recunoașterii sociale a operei sale.  Dacă ar fi o carte din domeniul tehnico-științific, am putea să spunem că autorul a făcut experimentele descrise și a trecut testele de validare a lor. 

Conţinutul cărţii 

Realizarea umană este formată din patru părți: Condiționarea procesului de realizare umană – misiune esențială a progresului societar (partea I), realizarea umană în condițiile actuale ale tranziției de la economia liberă de piață la economia socială de piață (partea a II-a), contextul obiectiv și subiectiv al procesului de realizare umană ( partea a III-a) și Addenda cu titlul Unele reflecții asupra colțului nostru de Univers” ( partea a IV-a).

În partea I, Condiționarea procesului de realizare umană-misiune esențială a progresului societar, sunt tratate probleme cum ar fi progresul societar și realizarea umană, realizarea autentică a umanului, lupta omului cu sine ca modalitate de realizare de sine autentică, nevoia de cunoaștere și cea de religie a omului, omul și societatea sa în contemporaneitate, etc.

Profesorul Tudosescu are în vedere rolul de integrator al filosofiei pentru științe exacte, tehnologie, științe sociale, teologie, dar acesta este realizat pas cu pas în prezentarea sistemului său de gândire, nu ca o juxtapunere cerută de normele și tendințele actuale. De exemplu, în capitolul Realizarea autentică a umanului, redactarea raportului dintre om și Univers are în vedere elementele actuale din știință, iar realizarea de sine este prezentată în concordanță cu ultimele axiome ale cercetărilor sociale. Găsim astfel ideea că umanul este parte a arhitecturii unui Univers infinit, dar se poziționează la nivelul cel mai înalt de evoluție a materiei vii.

Poate că dau o interpretare exagerată, dar formularea umanul își dezvăluie sinele și își ia în răspundere destinul care îi este nu numai dat, ci și, mai ales, construit de el – atât din necesitate cât și din libertate are o legătură strânsă inclusiv cu știința politică de astăzi, dar și cu cea din trecut.

În capitolul Nevoia de religie a omului găsim conexiunea dintre filosofie și teologie. Astfel, lumea zeistică a omului este obiectivarea modelului său în concretul existențial marcat de relativitate și istoricitate. Înțeleg astfel că unul dintre obiectivele lecturii textelor religioase este stabilirea unor modele de viață și comportament perene pentru existențele umane efemere, ceea ce nu este în contradicție cu esența majorității credințelor. Conectarea la teologie și credință se face și prin formulările potrivit cărora omul face apel la ontologie pentru a stabili temeiul existenței sale specifice în Univers. În acelaşi capitol este readusă în discuţie ideea că omul s-a născut ca ființă religioasă.

Fiind un fin cunoscător al istoriei filosofie românești, profesorul Tudosescu face trimitere la textele consacrate ale confraților de breaslă pentru a-și susține sistemul de gândire. Conform lui Mircea Florian, în acord cu firul de prezentare al cărții, ontologizarea religioasă îi este necesară omului pentru a-i mijlocii posibilitatea deschiderii ochilor lui spre cer. Eu înţeleg de aici că aceia care vor să vadă într-adevăr cerul, în esenţa sa sublimă, au nevoie de religiozitate. Putem extinde sau mai exact translata concluzia respectivă la înţelegerea lumii în care trăim. Pentru a interpreta realităţile şi faptele care ne înconjoară avem nevoie de textele filosofice.

O temă cu un pronunțat caracter social-economic, modul de trai și calitatea vieții, face obiectul unei originale integrări filosofice în cartea Realizarea umană. Considerațiile prezentate au în vedere inclusiv achizițiile din filosofia istoriei și observațiile empirice ușor de făcut asupra realităților din ultimul secol. Concluziile astfel obținute au o largă valabilitate. Este inserată recomandarea adresată celor care proiectează acţiunile umane potrivit căreia trebuie evitate nemulțumirile profunde legate de situația unor categorii largi. Se ştie din practica socială că este necesar mereu un anumit tip de consens, dar Ion Tudosescu ridică această cutumă la rangul de principiu filosofic. O altă idee filosofică importantă generatoare de aplicare pe scară mare priveşte responsabilitatea nereuşitelor din societate: dacă guvernanții provoacă sărăcie prin măsurile adoptate, ei poartă răspunderea față de situația creată, nu cei decăzuți. Poate că managerii mass-media ar trebui să ţină cont de această idee  filosofică atunci când prezintă cazurile de degradare umană determinate de sărăcie. Ar trebui prezentaţi în paralel şi guvernanţii vinovaţi de situaţia respectivă. În baza sistemului de valori filosofice propus de profesorul Tudosescu, devin aplicabile concepte cum ar fi neputință și vinovăție în actul de guvernare generator de inechitate. Mai mult decât atât, este pusă sub lupa filosofiei inclusiv imposibilitatea integrării majorității cetățenilor în funcțiile de bază ale societății.  

În partea a II-a Realizarea umană în condițiile actuale ale tranziției de la economia liberă de piață la economia socială de piață descoperim atât teme de discuție noi, cât și un mod original de a aborda teme deja consacrate ale filosofiei. Nucleul acestei părți este reprezentat de continuarea studiilor filosofului Ion Tudosescu asupra economiei sociale de piață în diferitele sale ipostaze. Așa cum arătam la lansările unor volume anterioare, în care era dezvoltat conceptul economie socială de piață al filosofului Tudosescu, confrații liberali nu au motive să se neliniștească privind reluarea teoriei a treia cale. Economia socială de piață este văzută de Ion Tudosescu, în această carte, ca și în celelalte opere ale sale, drept o etapă superioară și ulterioară economiei libere de piață, nu ca o alternativă a ei în etapa de dezvoltare economică în vremea celei de-a treia revoluții tehnico-științifice. De altfel, așa cum o descrie din punct de vedere filosofic, a fost regăsită în proiecte temerare de la mijlocul secolului XX, unele chiar reușite încă din timpul celei de-a doua revoluții tehnico-științifice, toate purtând însă amprenta unui liberalism pragmatic și ancorat în realități (de exemplu, ordoliberalismul din Germania). 

Ion Tudosescu valorifică în creaţia sa filosofică stadiul actual de dezvoltare a cercetărilor sociale şi economice, consolidând astfel rolul de integrator al filosofiei. Una dintre situaţiile în care ultimele rezultate ale cercetărilor social-economice sunt referenţial de bază pentru opera filosofică este lista nevoilor fundamentale de realizare a omului, prezentată în partea a II-a a cărţii Realizarea umană. În viziunea lui Ion Tudosescu sunt nevoi fundamentale de realizare a omului contemporan: nevoia de transcendere, nevoia de libertate, nevoia de dreptate, nevoia de adevăr, nevoia de „bine făcut”, nevoia de comunicare, nevoia de securitate, nevoia de identitate şi suveranitate, nevoia de apreciere şi considerare societară, nevoia de ideal şi de strategie sau de proiect al dezvoltării societare, nevoia permanentă de revoluţionarism în mentalitatea oamenilor. Fiecare dintre aceste nevoi fundamentale de realizare a omului contemporan sunt trecute prin filtrul purificator al filosofiei.   

Printre temele deja consacrate ale filosofiei, dar tratate original de către profesorul Tudosescu, se află: raportul dintre determinism, libertate, răspundere și responsabilitate, sentimentul nerealizării de către sine, nerealizarea de sine a omului în actuala perioadă istorică. Printre ideile exprimate referitor la aceste probleme ţin să fie reţinute: realizarea umană individuală a oamenilor va fi apreciată tot mai mult de aceştia ca mod de participare a lor la realizarea comunitară, nivelul de integrare a membrilor în comunitate este şi o problemă de responsabilitate, uneori apar împrejurări naturale sau sociale întâmplătoare ce împiedică realizarea de sine a omului, fiind necesară iscusinţa sa de a ocoli împrejurările respective.   

În partea a III-a, Contextul obiectiv și subiectiv al procesului de realizare umană, autorul ne prezintă o serie de teme în care dezvoltă idei și concepte originale, tratează subiecte delicate și controversate ale filosofiei contemporane, susține, cu noi argumente, idei lansate anterior în opera sa filosofică. Câteva titluri de capitole au capacitatea de a identifica problematica deosebit de complexă a părții a III-a: răspunderea și responsabilitatea omului pentru realizarea sau nerealizarea sa de sine, mulțumiri și nemulțumiri ale omului față de propria realizare, realizarea umană și progresul societar, realizarea de sine ca obiectiv al comportamentului acțional al omului.

În capitolul Societatea oamenilor ca suport obiectiv definitoriu al procesului realizării sale de sine găsim formulată în termeni filosofici corelația dintre realizarea umană individuală și realizarea umană comunitară. Ion Tudosescu formulează o axiomă filosofică cu impact major în practica socială: există o dependență obiectivă reciprocă între legea înnoirii umane și legea înnoirii sociale. În plus, autorul susține că în măsura în care este creator de sine, omul este și creator al societății sale. Este o poziționare clară și fără ambiguități față de multe discuții privind posibilitatea unei evoluții autarhice a personalității umane sau privind inutilitatea pentru societate a eforturilor individului către autorealizare. În același capitol este formulată o cerință pentru statul de drept  de natură democratică: realizarea socio-umană. Nu trebuie să ne surprindă acuratețea terminologiei politice și juridice într-un text al filosofului Tudosescu: mereu a fost adeptul unui limbaj filosofic larg accesibil către domeniile spiritualității pe care filosofia dorește să le integreze, ceea ce este mai mult decât dezideratul filosofiei militante. Când am accentuat ideea de acuratețe a terminologiei politice și juridice m-am referit la sintagma „stat de drept de natură democratică”, diferit de statul de drept de tip despotic sau elitist. Aserțiunea filosofică este evidentă: dacă normele de drept sunt stabilite de către majoritate (în mod democratic), ele nu pot fi concepute altfel decât în interesul realizării progresului societar și uman al celor care și-au asumat normele de drept respective.

Pentru frumuseţea limbajului filosofic şi profunzimea gândirii profesorului Tudosescu, eu cred că merită urmărită atent corelaţia răspundere – responsabilitate din capitolul Răspunderea şi responsabilitatea omului pentru realizarea sau nerealizarea sa de sine. Probabil ne vom reconsidera anumite percepţii după ce vom înţelege argumentaţia filosofică din acest capitol.

Partea a IV-a a cărții are forma de Addenda și titlul Unele reflecții asupra colțului nostru de Univers. Textul filosofic al acestei părți este organizat pe trei capitole: nelimitarea structurală a Universului nu numai în ansamblul său, ci și în aria de cuprindere a colțului acestuia în care ființează umanul, specificitatea umanului în raport cu celelalte individualități ale colțului nostru de Univers și rostul său în verticalizarea structurală a acestuia, considerații asupra raportului dinte om și Univers.

În capitolul Considerații asupra raportului dinte om și Univers sunt sintetizate câteva concluzii importante ale sistemului filosofic propus de Ion Tudosescu. Descoperim corelarea dintre domeniul natural al Universului și domeniul său artificial. Din perspectiva dinamicii Universului realizarea de sine a omului contribuie la diversificarea domeniului artificial. În același timp, găsim în carte separația dintre individualitățile date obiectiv și cele create subiectiv de om. Continuarea raționamentului filosofic privind raportul dintre Dumnezeu și om în realizarea progresului poate fi înțeles nuanțat. Putem să acceptăm și din perspectiva credinței religioase că, așa cum spune Ion Tudosescu, omul este agent acțional al propriei realizări și agent istoric al devenirii societății comunității umane din care face parte. Totuși nu știm exact în ce măsură valorile credinței și spiritul transmis pe cale transcedentală au avut o contribuție la progresul societății. Dacă speculația filosofică ne poate conduce către acceptarea (așa cum au afirmat o multitudine de filosofi) sau nu (susţinută de alți filosofi, inclusiv Ion Tudosescu) a Forței Divine Creatoare, adevărul rămâne numai în inima noastră. Tot în inima noastră vor fi receptate sau respinse alte idei ale sistemului filosofic propus de Ion Tudosescu. 

Indicaţii de lectură către cititori O carte de filosofie trebuie privită ca o fereastră deschisă către înţelepciune, spre înţelegerea lumii în care trăim. Ea are rolul să ne ofere a nouă perspectivă asupra noastră ca persoană unică şi nerepetabilă, dar şi asupra faptelor noastre, a celor din jurul nostru, indiferent că sunt mai aproape sau mai departe fizic, mai aproape sau mai departe sufleteşte. Sigur nu putem să fim de acord sau să acceptăm mental tot ceea ce scrie într-o carte de filosofie, cum tot aşa nu putem respinge în totalitate ideile dintr-o carte de filosofie. În filosofie nu se lucrează cu   „ majorităţi” sau „minorităţi”, nici cu „adevăruri” sau „falsuri”. În filosofie există idei. Recomand să citiţi şi să încercaţi să înţelegeţi ideile prezentate de filosoful Ion Tudosescu în cartea Realizarea umană. Nu le veţi accepta în totalitate. Nici eu nu le-am acceptat în totalitate, dar le-am citit cu mare plăcere. În filozofie, partea cea mai frumoasă o reprezintă dialogul. Citind o carte avem senzaţia că suntem în dialog cu autorul ei. Sper că cititorii publicaţiei Opinia Naţională vor fi interesaţi şi de alte cărţi ale filosofului Ion Tudosescu. Citind Realizarea umană vor fi în dialog cu autorul la momentul său de apogeu al creaţiei intelectuale, atunci când a elaborat ultima formă a unei părţi importante a sistemului său filosofic. Sunt convins că va fi citită cu mare plăcere, dar, probabil, cu un sentiment de regret: nu va mai exista continuarea dezvoltării sistemului filosofic propus de Ion Tudosescu. El ne priveşte deja din Eternitatea gândirii filosofice româneşti. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)