• O povestea absolut tulburătoare! Dintr-o sclavă în Imperiul Otoman, Florica Maria Sas a ajuns exploratoarea izvoarelor Nilului, apoi Lady Florence Beker, în cercurile înalte ale societății britanice.
Florica Maria Sas s-a născut pe 6 august 1841 la Aiud (România) localitate aflată la acel moment sub ocupația Imperiului Austriac. La șapte ani, a rămas orfană de ambii părinți, morți în timpul Revoluției din 1848. A fost răpită de soldații otomani și crescută într-un harem, ca mai târziu să poată fi vândută ca sclavă. Din acest moment părea că nu mai există nicio șansă la o viață normală pentru ea. Când a împlinit 18 ani, Florica a fost scoasă la vânzare de către stăpânul haremului. Tânăra a fost tranzacționată la piața de robi din Vidin (Bulgaria). Nici nu se gândea că ziua respectivă avea să îi schimbe complet viața. Întâmplarea face ca britanicul Samuel White Baker, inginer de căi ferate și explorator, să se afle în acea zi în piața din Vidin. Bărbatul pur și simplu a rămas vrăjit de frumusețea Floricăi. S-a înscris la licitația prin care aceasta urma să fie vândută. Inițial, britanicul nu a reușit să o cumpere, dar nu s-a dat bătut și a furat-o, oferindu-i, apoi, libertatea. Însă nimic nu a mai reușit să îi despartă pe cei doi, dragostea la prima vedere transformându-se în una de lungă durată.
După ce au fugit de otomani, cei doi au ajuns în Dobrogea, unde Samuel s-a angajat la o companie britanică ce efectua lucrările de construcție ale căii ferate Constanța – Cernavodă. La doi ani după ce s-au cunoscut, Florica și Samuel au început prima lor aventură. Aceasta a dus la cea mai mare descoperire din epocă și i-a făcut celebri. Cei doi au pornit să descopere izvorul fluviului Nil, iar pe parcurs au descoperit Lacul Albert. Prin această descoperire, cei doi au devenit faimoși în Marea Britanie. Expediția a avut un ecou atat de puternic în societatea științifică londoneză, încât Samuel Baker a fost medaliat cu aur de către Royal Geographical Society și a primit rang nobiliar, devenind Sir. O distincţie similară a primit de la Societatea Geografică de la Paris.
Este de menționat faptul că Florica vorbea șapte limbi: română, maghiară, germană și turcă, deprinse în harem, iar alături de Samuel a mai învățat engleza, araba și kiswahili (o limbă africană).
În anul 1865, cei doi îndrăgostiți au decis să își unească destinele în mod oficial. Prin această căsătorie, Florica, ce fusese cândva foarte aproape să ajungă sclava unui pașă, a devenit Lady Florence Baker, cea de a doua soție a cunoscutului explorator britanic Sir Samuel White Baker (prima soție decedase).
În 1869, cei doi au primit o invitație din partea Heidvului turco-egiptean în zona Nilului. Prințul de Wales, viitorul rege Edward al VII-lea, l-a invitat pe Baker să meargă împreună în Egipt, într-o expediție militară, cu scopul de a deschide un drum comercial. Florance i-a însoțit. Ea a notat în jurnalul său personal toate experiențele prin care aceștia au trecut, amintind de pericolele la care s-au expus, despre problemele negoțului arabo-musulman cu sclavi africani, despre bolile cărora a trebuit să le facă față, despre rutina zilnică a expediției. În însemnările ei sunt date despre mesele în care se servea carne de hipopotam și se bea șampanie, despre dificultățile și problemele militare care au trebuit depășite, despre cum a învățat să meargă călare pe cămile, cai și catâri, să mânuiască pistoale și să-nvețe să se apere în fața pericolelor din sălbăticie. Samuel a trebuit să se confrunte cu dificultăți nenumărate: blocarea râului în sud, ostilitatea funcționarilor interesați în comerţul cu sclavi, opoziţia armată a localnicilor, dar el a reuşit să pună bazele unei administrații civilizate. La Cairo, Sir Samuel White Baker a primit gradul de Pașă și de maior-general în armata otomană, în comandamentul său fiind 1700 de ostași egipteni. Datorită inteligenței și cunoștințelor despre mentalitatea otomană pe care le avea românca, cei doi au obținut rezultate impresionante. Sir Samuel a devenit chiar și guvernator peste un teritoriu din Uganda și din Sudan. La expirarea mandatului său, soții Baker s-au întors în Anglia unde au cumpărat conacul de la Sandford Orleight, din Devon, care le-a devenit reședință. Dar societatea aristocratică londoneză a secolului XIX nu era pregătită să o primească pe Florance cu brațele deschise, în ciuda reputației sale de companioană a soțului său în expedițiile britanice și a talentului său nativ în stăpânirea limbilor străine…
Au plecat să exploreze alte ținuturi din Cipru, Africa, Japonia, India și Munții Rocky. În această perioadă au scris și publicat mai multe cărți despre expedițiile la care au participat.
În 1916, după o viață incredibilă, lady Baker moare, iar cotidianul The Times scria: „Lumea n-a băgat de seamă. Știrea morții Lady Baker a trecut pe locul doi. Pentru că în ziua în care Lady Baker a trecut în neființă, 8 oameni au fost uciși la Verdun. Din păcate, povestea unei foste sclave, care a scăpat din harem și a explorat Africa – (continent încă necunoscut în totalitate – n.a.) -, a călătorit în lumea largă alături de iubirea ei, a părut un lucru mai puțin important.” Când a murit, avea 74 de ani și a fost îngropată alături de soțul ei, care decedase mai devreme cu 23 de ani, în urma unui atac de cord, la vârsta de 71 de ani.
El a fost un mare explorator şi vânător de elefanți, rinoceri, căprioare, mistreți, elani, urși, tigri și bivoli. Samuel Baker a fost o reputată personalitate victoriană, un pionier în istoria vânătorii moderne, atât prin faptele, cât și prin lucrările sale. El a fost mândru de originea sa britanică şi a fost un promotor al virtuţilor neamului său, un luptător convins împotriva sclaviei. El a fost incinerat și cenușa lui a fost depusă în casa familiei Baker de la Grimley. Toată experiența lor ca exploratori a fost consemnată în multe cărți: Ismailia, Wild Animals, Ways, In Darkest Africa.
Astfel, prima femeie explorator din lume, transilvăneanca Florica Maria Sas, ne lasă moștenire povestea absolut tulburătoare a vieții sale în paginile cărților pe care le-a scris împreună cu soțul său, exploratorul Samuel Baker. Poate cineva va traduce aceste cărți importante ale aventurii omului pe planetă și în limba română și poate acum Florica Maria Sas își va găsi un loc de cinste în paginile cărților de geografie din România, așa cum merită cu adevărat. (George V. GRIGORE)
Surse: radioresita.ro; cunoastelumea.ro; ziarulunirea.ro; aiudinfo.ro; ploaiadecuvinte.blogspot.com; bzi.ro
Numărul 808
