Radu Câmpeanu şi regulile managementul politic onest: de la beneficiu la sacrificiu

Luna octombrie l-a readus în atenţie pe Radu Câmpeanu din mai multe ipostaze. În luna octombrie 1945 începea să organizeze ultima bătălie pentru democraţie în România înainte de intrarea în era comunistă, bătălie care a avut loc pe data de 8 noiembrie 1945 în Piaţa Palatului. În luna octombrie a anului 2016, Radu Câmpeanu ne părăsea pentru a intra definitiv în istoria României. Pe 16 octombrie 2021 s-au împlinit 30 de ani de la învestirea primului Guvern post-decembrist în care era implicat unul dintre partidele istorice ale României, respectiv, Partidul Naţional Liberal.

În acest articol prezint acest moment important din istoria recentă a României legat de Radu Câmpeanu şi de luna octombrie, participarea PNL la Guvernul cu numărul 110 al României. Era vorba despre un Guvern bazat pe o coaliţie largă, cu mai multe opţiuni doctrinare Asupra acestui moment este bine să mai cugetăm noi, cetăţenii, dar mai ales ei, liderii politici de astăzi, conducătorii vremelnici ai unor partide politice, care ar trebui să acţioneze pentru binele alegătorilor. Momentul acela de acum trei decenii poate reprezenta o adevărată lecţie de management politic lăsată de Radu Câmpeanu.

Rememorare a contextului politic din octombrie 1991

Luna septembrie 1991 a fost marcată de încă o venire a minerilor în Bucureşti, cea de a patra Mineriadă, cum a fost consemnată în istorie. <Vizita> respectivă, din data de 25 septembrie 1991, avea loc pe fondul unei stări de mare tensiune în ţară. Începuse aşa-numita liberalizare a preţurilor. Era vorba, de fapt, ca şi astăzi în domeniul preţurilor energiei, de o simplă scumpire în lanţ. Liberalizarea de atunci a bunurilor de larg consum pornea, ca şi liberalizarea de astăzi a preţurilor energiei, de la o stare de dezechilibru major între cerere şi ofertă. Dar una dintre condiţiile liberalismului economic este ca cererea şi oferta să pornească în condiţii de egalitate, de la starea de echilibru. Starea de dezechilibru duce automat la o evoluţie predictibilă, creşterea automată a preţurilor. Ca în multe cazuri, atunci când vor să facă liberalizare cei care nu cred sincer în liberalism, procesul respectiv este deturnat de la esenţa sa şi duce la traume pentru populaţie. Atunci, în 1991, cetăţenii vedeau că mişcarea preţurilor nu avea decât tendinţa de creştere, deşi, în mod natural, trebuia să existe creşteri şi scăderi succesive. La nemulţumirea populară s-a adăugat acţiunea de forţă a minerilor, generată de nerespectarea unor clauze din documente asumate public de autorităţi ale statului. La venirea lor în Bucureşti, din cauza unei lipse de abilitate în negocieri a responsabililor politici, minerii au cerut şi au obţinut căderea Guvernului gestionat de Frontul Salvării Naţionale, formaţiune politică având ca doctrină principală invocată în alegeri social-democraţia.

Căderea Guvernului era însoţită de o prăbuşire a încrederii în capacitatea României de redresare economică. Politicile nerealiste conduseseră la situaţia în care bugetul statului nu avea nici un dolar pregătit pentru importul de energie şi nici o rezervă de combustibil pentru iarnă.  Nu existau nici contracte. Imaginea ţării fusese grav afectată după ce mişcarea politică a minerilor provocase căderea Guvernului. Soluţia lansată de Preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, a fost crearea unui guvern de coaliţie.

Raţionamente şi calcule politice în anul 1991

Pentru partidele istorice, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, era o dilemă care apare mereu în momente de criză. Partidul care intră la guvernare în momente grele îşi erodează imaginea şi riscă să piardă următoarele alegeri. În schimb, un partid serios, cu oameni de stat veritabili, având voinţă şi capacitate de acţiune, poate ajuta foarte mult ţara. Opţiunea poate fi definită astfel: între beneficiu şi sacrificiu. Este vorba de beneficiu electoral viitor sau sacrificiul pentru ziua prezentă. Laşi pe alţii să lupte cu greutăţile ţării şi critici de pe margine sau te implici efectiv în rezolvarea problemelor. În timp, datele de bază sunt aceleaşi. Se modifică numai parametrii contextului în care apare opţiunea. Dinamica socială poate aduce în timp alte probleme grele de rezolvat pentru ţară şi algoritmi politici diferiţi. Filosofia implicării în actul de guvernare ca şi resorturile managementului politic rămân însă aceleaşi. Atunci, în 1991 erau chinurile trecerii, fără pregătire prealabilă, de la economia centralizată la economia de piaţă. Acum suntem loviţi, tot fără pregătire prealabilă, de pandemia Covid19. Atunci se putea guverna numai împreună cu Frontul Salvării Naţionale care câştigase alegerile şi avea o majoritate confortabilă. Astăzi avem un Parlament fărâmiţat, în care aproape fiecare grup politic se luptă concomitent cu toate celelalte. Dar şi atunci ca şi acum avem nevoie de un nucleu dur capabil să mişte lucrurile în direcţia bună, nucleu pe care nu îl poate reprezenta un singur partid politic.

Decizii luate de Radu Câmpeanu

Deşi îşi dorea să câştige următoarele alegeri, Radu Câmpeanu nu a ezitat niciun moment. A pus bunăstarea cetăţenilor înaintea intereselor electorale. Conform relatărilor ulterioare, toţi colaboratorii apropiaţi l-au avertizat pe Radu Câmpeanu că din punct de vedere pur electoral era bine ca PNL să nu se implice în actul de guvernare, să aştepte erodarea în continuare a Frontului Salvării Naţionale şi să câştige următoarele alegeri. Atunci, Radu Câmpeanu a spus prima dată celor din ţară că un om politic nu se concentrează pe următoarele alegeri, ci pe interesele de durată ale ţării din care face parte.

Consecinţe ale deciziilor luate de Radu Câmpeanu

În urma deciziei de a participa la actul de guvernare în cadrul unei coaliţii posibile pe baza algoritmului din Parlament de la acel moment s-a format Guvernul Stolojan. Pe data de 16 octombrie 1991 acesta era investit. Din el făceau parte în poziţii cheie doi liberali de marcă: Mircea Ionescu-Quintus la Ministerul Justiţiei şi George Danielescu la Ministerul Economiei şi Finanţelor. PNL mai avea Secretari de Stat în Guvern şi diferite funcţii de conducere în aparatul administrativ teritorial. Din Guvernul respectiv mai făceau parte 11 miniştri de la Frontul Salvării Naţionale ( orientare social-democrată), câte un ministru de la Partidul Ecologist Român şi Partidul Democrat Agrar din România, 5 miniştri independenţi.

Implicarea PNL în actul de guvernare a schimbat imediat percepţia României în străinătate. Prin relaţiile pe care le aveau la cancelariile Occidentale Radu Câmpeanu şi alţi lideri liberali din exil, a crescut imediat credibilitatea României şi au fost deblocate linii de finanţare pentru nevoile urgente, în principal energia. Cetăţenii români au beneficiat de acces la apă caldă şi căldură în iarna 1991-1992. Prin contribuţia lui Radu Câmpeanu şi a celorlalţi lideri liberali, alături, evident, de toţi membrii Guvernului Stolojan, importul de gaze naturale s-a derulat la cei mai buni parametri pe care îi putea avea atunci România. Toţi cetăţenii României am beneficiat astfel atunci de un pic de bunăstare prin contribuţia inclusiv a liderilor liberali. Pentru a beneficia de această bucăţică de bunăstare nu a contat nici opţiunea pe care o avuseseră cetăţenii la alegerile anterioare, nici opţiunea lor la alegerile următoare. 

Aşa cum era deja anticipat, participarea PNL la guvernare a generat costuri electorale. La alegerile din 1992, PNL a avut sub 5% şi nu a mai intrat în Parlament. Radu Câmpeanu ar fi meritat probabil în ciclurile electorale care au urmat un post de Prim Ministru. Emigraţia îl declarase ca fiind potrivit pentru o astfel de poziţie încă din anul 1988. Nereuşita de la alegerile parlamentare din 1992 a reprezentat însă un obstacol imposibil de trecut. Radu Câmpeanu nu a regretat însă nici o clipă sacrificiul asumat în anul 1991. L-a considerat util pentru poporul român, pe care îl iubea foarte mult.

Lecţii pentru viitor

Ca în orice tip de dragoste, atunci când oferi ceva nu te aştepţi imediat la o recompensă echivalentă. Faptul că gestul tău ajunge la inima celui pe care îl iubeşti este suficient pentru îndrăgostit. Cel care vrea imediat recompensă în urma oricărui act politic acţionează pe principii comerciale, nu etice sau morale. Dar partidele sunt asimilate asociaţiilor non-profit. Înseamnă că cel care vrea imediat avantaje din gestiunea forţei pe care i-a dat-o electoratul nu este un politician autentic, ci un om de afaceri deghizat.

În loc de concluzii 

Ar fi frumos să ne aducem aminte mai des de cei care şi-au asumat răspunderea în vremuri tulburi şi au suportat consecinţe negative. Cei care eram mai tineri sau chiar maturi în iarna anului 1991 am beneficiat de sacrificiul lui Radu Câmpeanu. Pentru ce a făcut pentru noi atunci Radu Câmpeanu poate ar fi justificat să-l readucem în atenţie din când în când în categoria binefăcătorilor noştri şi să ne rugăm pentru odihna sufletului său bun.

Dacă fiecare om politic din România ar fi acceptat să se sacrifice pentru cetăţeni o singură dată, aşa cum a făcut Radu Câmpeanu în anul 1991, să fim convinşi că altfel arăta ţara noastră astăzi. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)