Radio Seven postul pe care nu te saturi să-l asculţi!

Vacanţa de vară nu înseamnă pentru toată lumea chiar vacanţă. Desigur, orice angajat are dreptul la o perioadă de odihnă, tradusă prin concediu. Există însă domenii în care angajaţii lucrează la foc continuu. Evident, mă refer la colegii jurnalişti. Pentru cei mai mulţi vacanţele sunt un prilej de a-şi îmbogăţi experienţa şi de a valorifica, imediat la revenirea din concediu, cunoştinţele.

În Apărătorii Patriei, cartier din Sudul Bucureştiului, îşi desfăşoară activitatea Postul de radio Seven. Aici am fost întâmpinat de câţiva colegi dragi de trust, dar şi de directorul Radio Seven, Robert Tache. I-am solicitat un scurt interviu cu privire la activitatea radioului, la transformările acestuia şi, nu în ultimul rând, informaţii de ultimă oră. M-a poftit în biroul său, unde nu s-a oprit din povestit, până când ora 13.00 nu a sosit! La ora 13 fix Robert Tache intră zilnic în emisie aşadar: 3…2…1, on air!

Robert Tache: În 2007 s-a înfiinţat Radio România de Mâine. Eu eram la tv în acea vreme. Propunerea de a face un post de radio i s-a făcut domnului Viorel Popescu. Dânsul a început povestea radioului. Iniţial a fost un proiect online, care a durat un an de zile, până în 2008, când printr-un concurs fericit de împrejurări am reuşit să obţinem licenţa postului de radio Student FM. Era o licenţă mică, de 5 waţi, adică cât să emită de aici la colţul casei. O licenţă de campus universitar, dar din 2008 până acum am ajuns la o putere de 3000 de waţi. Atunci au apărut şi cele două transformări. Prima: Radio România de Mâine a devenit RRM Student FM, iar domnul Viorel Popescu s-a întors la a doua dragoste a domniei sale, televiziunea. Mă uit cu mare drag la partea de început, parte care îi implică pe studenţi. Adică, în afară de mine nu erau decât studenţi la radio, majoritatea fiind studenţi ai Universităţii Spiru Haret. Tibi Ursan este un exemplu în acest sens. A fost la început şi este şi acum alături de mine. Am avut voci foarte bune, care au ajuns la alte radiouri. Ciprian Ioana este în momentul de faţa una dintre vocile jurnaliştilor de la Europa FM . Ionuţ Ţârdel, care a lucrat o vreme la Radio 3 net Florian Pittiş, după ce a plecat de la noi. Practic am fost cumva ceea ce radioul românesc nu mai avea de o bună bucată de vreme. O pepinieră de oameni de radio, fiindcă asta a fost conjunctura la acel moment şi eu zic că nu a fost una rea. Pasiunea pentru radio în special şi pentru mass-media în general s-a născut pentru cei mai mulţi dintre ei aici. Aşa a început povestea. Un radio mic cu oameni lipsiţi de experienţă, dar care îşi doreau să facă foarte mult.

Reporter: Ce se poate spune despre publicul ţintă de la acel moment?
Robert Tache: Era complicat cu publicul ţintă, fiindcă eram cumva într-o derivă a politicilor muzicale. Politica noastră muzicală diferea de ce se auzea pe 103.4 frecvenţa pe care noi o luasem. Ăsta a fost momentul, în care am început să ne creştem audienţa, atrăgând ascultători alături de noi. Am trecut prin multe schimbări, unele benefice, altele mai puţin benefice. Am crescut inclusiv prin încercările noastre. În decursul timpului noi am încercat să aducem nişte hituri, dar nu am decis noi că sunt hituri, ci au trecut proba timpului. Au existat momente când ni s-a spus să ne luptăm cu Radio Zu sau cu Kiss FM, deşi nu aveam atuuri la vremea respectivă. Este foarte greu să te lupţi cu un gigant. Noi continuăm să fim un radio local, până la urmă. Poate chiar suntem unul dintre ultimele radiouri locale din Bucureşti. Adică suntem noi şi Smart FM. Celelalte radiouri au devenit reţele şi sigur că lucrurile se văd altfel de la nivelul unei reţele. Timpul ne-a dus uşor din schimbare în schimbare, către ceea ce se întâmplă la momentul ăsta la radio.Radio Seven şi-a început emisia pe 7 decembrie 2015. Am pornit la drum cu o altă politică muzicală. Eram un radio mult mai eclectic, faţă de cum suntem în momentul acesta. Un radio care încerca, cumva, să forţeze nişte limite la momentul respectiv. Puteai să regăseşti în aceeaşi oră de emisie un Pink Floyd, urmat de Depeche Mode şi apoi o piesă The Motans. Era greu! Adică e greu de imaginat ascultătorul, care este entuziasmat de cele trei trupe ascultate într-o oră. Ne-am dat seama destul de repede, adică după un an şi jumătate, că pariul făcut cu noi nu este unul câştigător. A fost un caz fericit că ne-am dat seama că nu era ce trebuia şi atunci am hotărât să ne ducem către o plajă semi-virgină. Sigur, există Rock FM, care are un anumit tip de muzică, dar, totodată, are şi anumite restricţii de ordin managerial, prin care s-a decis că ei trebuie să meargă cu un număr restrâns de piese, de unde şi celebrul banc: Asculţi Rock FM? Da. Eu tocmai l-am terminat!Am zis, hai să încercăm pe zona asta, dar să aducem lucruri noi, pe care alţii nu le-au adus. Motiv pentru care am făcut două lucruri: am adus o combinaţie de rock şi pop-rock într-o măsură uşor disproporţionată, pentru a păstra totuşi tenta rock care ne definea pe noi ca realizatori de emisiuni de radio şi am mărit numărul de piese, pe care le avem în playlist. Adică noi avem în general cam 1000 de piese în playlist-ul nostru, spre deosebire de 300 de piese cât are Rock FM. Noutatea absolută este că o dată pe trimestru noi schimbăm un sfert din playlist. Deci, practic, sloganul neoficial al radio-ului este: Radioul pe care nu îl veţi termina de ascultat! Pentru că la noi întotdeauna muzica se schimbă. Nu este nimic care să rămână în permanenţă la fel şi să ajungi, când stai în maşină la stop şi este ora 15 şi 27 de minute, să ştii ce piesă intră. Nu se va întâmpla niciodată la Seven. Asta este o promisiune pe care am făcut-o acum doi ani de zile şi de care continuăm să ne ţinem cu dinţii! Nu facem rabat… (Va urma) (Ciprian VASILESCU)