Puterea se bazează pe informaţie, tehnologii, strategii
Data:
10 ianuarie 2019
Interviu cu decanul Facultăţii de Inginerie, Informatică şi Geografie, profesor universitar doctor Grigore ALBEANU
• Domnule prof. univ. dr. Grigore Albeanu, ce înseamnă pentru dumneavoastră cariera de dascăl la Universitatea Spiru Haret?
Sunt în al doisprezecelea an de activitate didactică, de cercetare şi administrativă la Universitatea Spiru Haret, în calitate de titular cu norma de bază. Dar, activităţi didactice, în regim de colaborare, am desfăşurat încă de la autorizarea primului program de studii la Facultatea de Matematică-Informatică în 1996. Pe atunci, durata programelor de studii era de patru ani, iar programul oferit de facultate era cu dublă specializare, în matematică şi informatică. Din 2005, s-a trecut la programe separate de 3 ani pentru matematică, respectiv, informatică. Alături de colegii mei am contribuit la formarea multor specialişti în informatică, atât prin programele de studii universitare de licenţă, cât şi prin cele de masterat.
• Aţi schimba ceva în programa de învăţământ dacă aţi putea decide asupra acestui lucru?
Este o bună practică, la facultatea noastră, să revizuim planurile de învăţământ, chiar anual, dacă piaţa muncii cere noi abilităţi şi competenţe. De exemplu, recent, au fost introduse cursuri de criptografie, securitate informatică, precum şi de mobile computing, cu mult timp înainte de apariţia noilor standarde ARACIS din 2016. Ţinem legătura cu foşti absolvenţi, dar şi cu angajatori, pentru a vedea evoluţia cerinţelor pe piaţă. În plus, urmărim evoluţia curriculumului ACM-IEEE, oferit de cele mai importante organizaţii la nivel mondial, pentru a fi în pas cu cele mai bune practici în formarea specialiştilor în informatică. Deci, schimbăm. Nu mult, dar pas cu pas, ajungem ca la fiecare cinci ani să avem un plan de învăţământ la cel mai înalt nivel.
• Vă implicaţi permanent în pregătirea studenţilor pentru a participa la work-shop-uri, concursuri, competiţii. Ce rezultate sau premii au obţinut studenţii facultăţii pe care o coordonaţi?
Alături de colegii mei, am reuşit identificarea unor studenţi cu potenţial ridicat în abordarea unor teme/proiecte mai dificile. Rezolvarea acestora a condus la proiecte software de succes, precum Biblioteca (Costel Pîşlac; software disponibil gratuit pe platforma CNET) şi MyComander (Sergiu Găină şi Yonan Research), sub coordonarea domnului Alexandru Averian. Alte proiecte, dezvoltate în cadrul orelor de laborator/proiect, au fost prezentate în cadrul workshop-urilor de Baze de date, respectiv Tehnologii Web, sub coordonarea doamnei conf. univ. dr. Nicoleta Iacob. Pornind de la preocupările studentului Istvan Bialko, care lucra la un motor grafic, l-am îndrumat spre finalizarea proiectului SYMO Engine 2.0, care a fost premiat la Conferinţa Internaţională pentru Imaginaţie, Creativitate, Design şi Dezvoltare (ICDD) şi prezentat în articole publicate în reviste de specialitate. Lista ar putea continua cu doctoranzi în străinătate (Iulia Motoc, University of Kent, UK), cadre didactice (Cristina Naică-Mădălina, Universitatea din Bucureşti), Vlad Lucian Vintilă (bursier CERN) etc. Din punct de vedere al competiţiilor, avem o echipă care a participat la HCODE2018 (organizator Google). De asemenea, în luna decembrie 2018, studenţii Robert Balaurea, Cătălin Buzatu şi Mihaela Peiu au prezentat un joc 2D, NAHIFT, la Bucharest Gaming Week, organizată în Bucureşti, proiect care a fost bine primit de vizitatorii participanţi la eveniment. Sunt multe proiecte, multe nume, cu rezultate deosebite.
• În afara cursurilor propriu-zise, ce încercaţi să le transmiteţi studenţilor?
Să aibă încredere în ei. Să caute partea care îi ridică. Să urmărească mersul domeniului, evoluţia tehnologiilor. Informatica este un domeniu dinamic, cu o evoluţie spectaculoasă în ultimul timp.
• Cum credeţi că ar trebui să arate profesorul ideal? Dar studentul ideal?
Dificil de răspuns. Profesorul ideal ar trebui să fie pe placul tuturor studenţilor, atât din punct de vedere profesional, dar şi ca prezenţă spirituală. Lumea este diferită. Important este ca profesorul să reprezinte un model pentru cei din jur. Ar fi nepotrivit să descriu modelul studentului ideal. Din punctul meu de vedere, un student bun este cel care ştie ce vrea. Atunci, paşii acestuia pot fi îndrumaţi spre succes.
• Domnule profesor, sunteţi un model pentru studenţi şi colegi, în calitate de cadru didactic, dar şi ca decan al FIIG. La rândul dumneavoastră, aţi avut modele?
Încerc să fiu. Cât de mult îmi reuşeşte pot spune studenţii, colegii, cei care interacţionează cu mine. Sigur că am observat colegii profesori, încercând să transfer spre mine ceva de la dumnealor. Au fost cadre didactice de la care am deprins anumite aspecte: rigoare ştiinţifică, stil de comunicare, moduri de comportament în situaţii critice ş.a.
• Care credeţi că sunt principalele dificultăţi în comunicarea cu studenţii de astăzi?
Într-o lume a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor nu ar trebui să fie nicio dificultate. Atunci când au nevoie, studenţii comunică mai uşor folosind tehnologiile. Este mai greu cu comunicarea faţă în faţă. Nu toţi au dificultăţi de comunicare directă. Cred că introducerea examinărilor orale, ca parte a evaluării finale, ar determina îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare. La facultatea noastră, am observat o îmbunătăţire a comunicării directe odată cu introducerea învăţământului centrat pe proiecte. Acesta a stimulat atât munca în echipă, cât şi comunicarea orală a funcţiilor proiectului software în cadrul prezentărilor la examene, respectiv workshop-uri. În plus, comunicarea directă ajută absolventul la susţinerea interviurilor pentru angajare. În acest sens, la programul de studii Informatică, toate formele de evaluare finală (examen de licenţă şi disertaţie) sunt probe orale.
• Cum vedeţi relaţia profesor-student şi cum credeţi că ar trebui să se desfăşoare aceasta, didactic sau prin abordări personalizate?
În primul rând, relaţia profesor-student trebuie să fie una de parteneriat. Studentul trebuie să fie suficient de motivat pentru a beneficia de expertiza şi experienţa profesorului, iar profesorul trebuie să-şi asume rolul de mentor. Trebuie excluse comportamentele care induc teama studentului de a fi un bun colaborator, precum şi eventualele comportamente negative ale studentului, atât în timpul activităţilor didactice, cât şi la activităţi extracurriculare.
• Cum credeţi că vor arăta studenţii viitorului faţă de cei din generaţia actuală? Cum vedeţi adaptarea la schimbările rapide din societate?
Studenţii viitorului vor fi mult mai apropiaţi de tehnologiile informatice. Societatea va fi una bazată pe tehnologii informatice şi comunicaţii digitale, ceea ce înseamnă o adevărată provocare pentru învăţământ. Dotările de laborator vor trebui îmbunătăţite permanent. Aceasta va impune costuri mari pentru hardware şi licenţe software (cum cere ARACIS) sau trecerea pe platforme cloud, cu plata serviciilor în funcţie de utilizare (soluţia economică).
• Cum a început pasiunea pentru informatică: a fost constrângere sau dragoste la prima vedere?
Am făcut informatică încă din anii de liceu, clasa specială, la actualul Colegiu Naţional de Informatică Tudor Vianu (pe atunci cu trei denumiri, aproape în fiecare an o nouă denumire, ultima fiind de Liceul de Matematică – Fizică nr. 1). Învăţarea informaticii a fost rodul profesorilor de la acea vreme, unii fiind încă în viaţă şi foarte activi, precum prof. Stelian Niculescu, respectiv, prof. Marcel Homorodeanu. Cum am ajuns la acest liceu? Cu aprobare specială, pentru că eu am terminat clasa a VIII-a în anul în care se începuse „legarea de glie” a elevilor. Eu, fiind din judeţul Gorj, cum nu exista liceu cu profil de informatică în judeţ, am ales unul dintre liceele din ţară şi anume pe cel din Bucureşti. Era anul 1976, iar în martie 1977, în clasa a IX-a, am ştiut pentru prima dată ce este un cutremur… La liceu am învăţat, atât hardware (echipamente), cât şi limbaje de programare (FORTRAN, COBOL, ASIRIS). Acestea mi-au deschis calea spre noile limbaje de mai târziu: Pascal, C, C++, LISP, PROLOG, Java, Python etc.
• De ce credeţi că foarte mulţi tineri antipatizează matematica, dar iubesc informatica? Este o eroare de comunicare a profesorilor sau este vorba despre o ştiinţă care presupune talent nativ şi pasiune?
Cred că este o eroare de strategie didactică. Elevii nu află la ce le este utilă matematica. Din nefericire, Informatica se bazează pe Matematică, pe Logică, mai ales. De aceea, un student cu o bună înţelegere a matematicii şi motivat pentru o carieră în informatică, va avea un succes deosebit. Studenţii care fug de matematică cred că informatica înseamnă doar utilizare de tehnologii informatice. Ori nu este aşa. Este nevoie de disciplină, raţionamente, înclinaţie spre aventura cunoaşterii.
• Care sunt sfaturile pe care le-aţi da studenţilor dumneavoastră pentru a deveni profesionişti desăvârşiţi în domeniul pentru care se pregătesc?
Am spus mai înainte. Să identifice piscul pe care vor să ajungă. Să caute un mentor care să le arate drumul. Să depună eforturi pentru a duce totul la bun sfârşit. Să privească în jur. Societatea se schimbă, apar noi meserii, trebuie să fie permanent „în priză”.
• Credeţi că afirmaţia: „Astăzi, dacă ştii informatică, poţi cuceri lumea” este adevărată?
O poţi cuceri şi fără informatică. Puterea se bazează pe informaţie, tehnologii, strategii. Oricum, dacă alegi o carieră în informatică vei avea un job sigur şi bine plătit. Cei mai mulţi studenţi doresc acest lucru. Cei cu spirit antreprenorial pot deveni uşor milionari.
• Există viaţă dincolo de computer?
La ce vă referiţi? Deşi bioinformatica a avansat mult, calculatoarele încă sunt electronice. Sunt cercetări în zona cuantică. Mai este mult de lucru. Dacă vă referiţi la realitatea virtuală, aceasta este tot tehnologie. Oamenii folosesc tehnologia în folosul lor. Inteligenţa artificială nu este viaţă artificială. Este matematică aplicată, biologie aplicată, neuroştiinţă. Vom vedea cât de mult pot învăţa maşinile. Deocamdată, sunt orientate pe probleme specifice unui domeniu. (Dragoş CIOCĂZAN)
Numărul 808
