Probleme de HR

Câţiva dintre angajaţii mei au probleme. Managerul general, de exemplu. Domnia sa are un mod de abordare a problemelor uşor atipic. De exemplu, acum vreo două săptămâni, fiind prezent la o manifestare dedicată unei sărbători de importanţă istorică, a declarat de la înălţimea poziţiei pe care este angajat, foarte iritat şi adop-tând un aer arogant, următoarele: „constat că avem păreri diferite”. Adică, unii dintre angajatori sunt de acord cu dânsul, iar alţii nu, motiv pentru care cea de-a doua categorie l-a fluierat un pic. Toţi, însă, indiferent cât, cum şi ce gândesc sau câtă şcoală au, plătesc taxe la greu, pentru a-i asigura domnului manager un salariu decent şi o pensie liniştită, plină de privilegii. În schimb, domnia sa nu trebuie să facă ni
mic altceva decât să înţeleagă un lucru elementar: societatea asta comercială, numită România, l-a angajat pentru a fi nu neapărat performant, ci pentru a conduce o firmă al cărei consiliu de administraţie este chiar poporul român, care are tot dreptul de a fi sau nu de acord cu dânsul.
Unii membri ai acestui consiliu nu s-au împăcat cu învestirea sa în înalta funcţie, dar asta îl obligă şi mai mult să facă eforturi susţinute pentru a conduce societatea pe drumul prosperităţii, unindu-ne pe calea spre progres şi bunăstare. Ideea că toţi trebuie să fim de acord cu liderul este dăunătoare democraţiei şi libertăţii de exprimare.
Din păcate, şi alţi angajaţi ai noştri ne irosesc timpul şi banii, acţionând ca vătafi, uitând că nu le-am dat ţara în arendă, ci le-am oferit un job plătit gras, ca să-şi suflece mânecile şi să rezolve situaţii economice, sociale şi de politică externă care să asigure oricărui cetăţean libertatea de a gândi altfel şi de a sta cu fruntea sus în faţa oricui, oricând.
Pacificarea societăţii este acum obiectivul cel mai important, pentru că lupta sterilă purtată până acum cu noi înşine ne-a condus la o situaţie aproape dramatică: nu numai că abia ne mai respectăm între noi, dar suntem priviţi cu un aer condescendent de toţi partenerii şi aliaţii noştri externi.
Stimaţi domni şi doamne, înţelegeţi, pentru numele lui Dumnezeu, că nu aveţi voie să fiţi aroganţi, mediocri, slab pregătiţi sau excesiv de autoritari. Că nu vă puteţi permite să vă răţoiţi la cei care nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi. Cei care vă plătesc au, însă, tot dreptul să vă critice. Aşa funcţionează lucrurile într-o companie care se doreşte a fi eficientă. Singura libertate pe care o aveţi este aceea de a vă da demisia dacă nu vă convine. E un gest de igienă politică. (Dragoş CIOCĂZAN)