Privind înapoi cu mânie şi deloc înainte

Începem un nou an care, fără îndoială, va avea bunele şi relele lui. Acestea din urmă, sperăm, cât mai puţine. Cel mai important lucru pe care îl putem face este să ne aţintim privirea înainte, cercetând ce avem de făcut, fără a mai privi înapoi, peste umăr. Sau dacă, totuşi, simţim nevoia unui bilanţ a ceea ce a fost, să-l facem, dar în linişte, temeinic, cu mintea limpede. Să evităm ranchiuna, patima, acuzele reciproce, răzbunarea. Să renunţăm la festivism. Nu mă simt confortabil când un şef de la Drumuri vorbeşte minute în şir, umflându-şi pieptul a fală, despre inaugurarea a şase kilometri de autostradă şi despre cum s-a luptat el ca un erou din vechime pentru a finaliza acest minunat proiect de infrastructură blocat de „ăia dinainte”.
Construim foarte puţin, nu numai drumuri, orice, pentru că privim mereu în urmă, cu mânie şi chef de răzbunare. Şi tot din acest motiv nu putem rezolva problema ruşinoasă a toaletelor din şcolile comunale, nu putem construi spitale noi, nu mai avem în derulare lucrări de amenajare a teritoriului, regularizări de cursuri de ape, îmbunătăţiri funciare, investiţii în producerea de energie, în cercetare, în învăţământ. Ne iau furtunile şi ploile pe sus pentru că nu se mai fac lucrări de îndiguire sau cine ştie ce împăduriri, fiindcă primarul e de la „ăia”, iar şeful judeţului de la „ăilalţi”. Seceta ne pârjoleşte câmpurile, irosind munca fermierilor, iar lucrările de extindere a sistemului de irigaţii încă nu au început, din cauză că nu se ştie cine se va îmbogăţi din asta, unii de la „noi” sau unii de la „ei”. Domnii din politică, pe care abia i-am învestit cu mandatul de a ne conduce, trag şareta în toate direcţiile, numai în cea bună nu. E drept, nu ne-am ostenit să dăm năvală la urne, dar, fie-mi iertat, nici nu prea aveam de ce. Secolul XXI se prăvăleşte peste noi, ne asaltează cu provocări şi ne ţine sub un asediu competiţional căruia nu-i facem faţă pentru că nu împăcăm capra cu varza. Am fost conduşi de guverne de dreapta care au muncit doar cu mâna stângă şi de guverne de stânga, care s-au scărpinat neputincioase sub şapcă cu mâna dreaptă. Nimeni nu ia o decizie care să ridice acest asediu şi să ne aşeze pe toţi la masă. Proiectul 5G, fără de care nimic nu se va mai mişca în viitor, e înţepenit din motive doctrinare. La fel digitalizarea, informatizarea, debirocratizarea. Ca să construieşti un amărât de gard, încă mai trebuie să cari sacoşe de hârtii şi acte pe care să le prezinţi vreunui funcţionar sastisit, pus acolo tot de „ăia” sau „ăilalţi”, după cum suflă vântul.
Începem un an nou, care „semne bune” nu prea are. Poate că pandemia se va stinge şi, dându-ne jos masca de hârtie, vom lepăda odată cu ea şi cealaltă mască. Atunci, sper, vom privi doar înainte şi vom pune cap la cap treburile ţării. (Dragoş CIOCĂZAN)