Preţioasa bibliotecă din turn

• În podul Bisericii Evanghelice din Mediaş au fost descoperite într-o tainiţă cărţi şi documente vechi de peste 500 de ani

Într-o tainiţă din podul bisericii evanghelice din Mediaş s-au aflat peste 150 de volume, documente vechi, manuscrise. Unele sunt apreciate de prof. dr. Adinel Dincă de la Universitatea Babeş-Bolyai ca fiind vechi de sute de ani. Profesorul clujean a declarat că descoperirea n-a fost una chiar întâmplătoare, ci existau informaţii. „Este vorba de o bibliotecă veche, care se afla depozitată în unul dintre turnurile bisericii. Noi am avut acum posibilitatea de a începe o cercetare într-un proiect care va dura doi ani de zile. Aveam indicii din literatura veche, de secol XIX, că s-ar păstra nişte cărţi. Noi estimam că ar fi vorba de 30-40, maximum 50 de volume şi deja am depăşit 150 de volume descoperite, plus documente vechi. Se ştia că există carte veche acolo, dar nu se ştia ce anume şi în ce volum. Deci, nu este o descoperire întâmplătoare, că noi am fi căutat altceva şi am găsit carte veche. Ştiam că există ceva, aveam indicii vagi, dar nu ştiam detalii”, a spus prof. Adinel Dincă. „Comunitatea locală ştia de existenţa fondului de carte, dar nu ştia detalii, valoarea ştiinţifică, nu ştia detalii de natură profesională. Cartea era protejată, era într-un spaţiu închis. Este o bibliotecă cu cărţi în limba latină în marea lor majoritate, texte de şcoală, care ţin de şcoala locală şi de educaţia teologică”, a mai precizat profesorul clujean, care a adăugat că starea lor de conservare este foarte bună în general, deşi sunt câteva piese care necesită restaurare.

„O echipă de specialişti, condusă de domnul profesor universitar dr. Adinel C. Dincă (UBB Cluj), a descoperit o întreagă colecţie de cărţi, manuscrise şi documente în arhiva Bisericii Evanghelice Sfânta Margareta din Mediaş. Descoperirea seamănă cu una dintre poveştile lui Indiana Jones, mai exact, o arhivă complet uitată, lupta cu împărăţia porumbeilor pentru a o recupera, uimirea în faţa descoperirilor făcute, importanţa acestora pentru istoria circulaţiei ideilor în perioada medievală în Transilvania”, se arată într-o postare pe Facebook a Bibliotecii Batthyaneum. Potrivit reprezentanţilor bibliotecii, este vorba de circa 139 de volume tipărite ante 1470-1600, două volume manuscrise din primele decenii ale sec. XVI, aproximativ 60 de documente originale din sec. XIV-XVI (cu câteva piese originale şi copii din sec. XVII), aproximativ 10 registre administrative ale parohiei Mediaş din sec. XVII-XVIII care păstrează fragmente de manuscrise medievale (au fost identificate preliminar – ms. sec. IX-X, ms. sec. XII fin., ms. sec. XIII Paris, ms. liturgice sec. XIV-XV). „Activităţile de cercetare sunt în plină desfăşurare, într-un proiect care se va întinde pe cel puţin doi ani: „Cultura scrisului şi lecturii la Mediaş (Transilvania, România) în secolele XIV-XVI. Protejare, reconstrucţie virtuală şi analiză ştiinţifică a unei biblioteci parohiale şi gimnaziale transilvănene” (2022-2023). Proiectul este finanţat de către Ministerul pentru Cultură şi Artă al Germaniei.

Biserica evanghelică fortificată din Mediaş este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Mediaş. În Repertoriul Arheologic Naţional, monumentul apare cu codul 143628.12. Ansamblul este format din şapte monumente: Biserica evanghelică („Sf. Margareta”;), Fosta şcoală confesională evanghelică, Casa natală a lui Ştefan Ludwig Roth,  Casa predicatorilor, Casă parohială evanghelică, Primăria veche şi scara acoperită, Incinta fortificată interioară: Turnul Porţii, Turnul Şcolii (înglobat în şcoală), Turnul Frânghierilor, Turnul Mariei, Turnul Croitorilor, curtine. – Incinta exterioară, parţial înglobată în zidurile clădirilor adiacente; şanţ (fragment).

Interesante sunt şi legendele turnului Bisericii Sf. Margareta. Cu o înclinaţie de 2,28 m faţă de axa verticală, este în top 10 al celor mai înclinate clădiri din lume, alături de mult mai celebrul Turn din Pisa. Puţini ştiu că nu departe, la Ruşi/Reussen mai există un turn înclinat, cel al bisericii evanghelice de pe dealul din mijlocul satului. Atât turnul din Mediaş, cât şi cel din Ruşi îşi dispută în tăcere „titlul” de cel mai înclinat turn din ţară. Nici turiştii români, nici străinii nu se îngrămădesc să se pozeze sprijinind turnurile în cădere, ca pe cel din Pisa. La construire, se dorea ca înălţimea turnului din Mediaş să rivalizeze turnul Catedralei Sf. Ştefan din Viena şi orice turn de biserică din Transilvania. O ambiţie pentru care se spune că s-au luat la întrecere şi meşterii bisericilor evanghelice din Bistriţa şi Sibiu, câştigând cei dintâi. Chiar dacă mândria medieşenilor nu a durat cel mai înalt turn de biserică din Transilvania – are o înălţime de 68,5 m – turnul bisericii Sf. Margareta se vede de departe, din toate zările oraşului. Un axis mundi ce domină viaţa medieşenilor cu acoperişul din ţiglă smălţuită în diferite culori şi silueta lui zveltă, dar în mod ciudat înclinată. La jumătatea secolului al XV-lea, turnul a devenit parte a cetăţii şi timp de un secol au urmat mai multe etape ale construcţiei. Ca şi în cazul altor biserici evanghelice din Transilvania, cele patru turnuleţe din jur sunt semn că Mediaşul avea drept de judecată. Din înălţimea sa a vegheat procesele şi condamnările ce se ţineau în Piaţa Mare, ca şi la Sibiu, Cluj şi în alte burguri transilvane. În 1880, la ultimul nivel al turnului a fost montat ceasul actual, care indică şi fazele lunii şi înlocuia un ceas din secolul al XVIII-lea. La nivelul ceasului a fost amplasată o statuetă, opera lui Kurtfritz Handel, copia fidelă a lui Petre din Turn, Thurm Pitz, cum îi spuneau saşii, străjerul amplasat iniţial într-o nişă din colţul sud-estic al turnului. Astăzi, Petre din Turn poate fi admirat la Muzeul Municipal. De ce este turnul înclinat? Se spune că în urmă cu cinci secole, atunci când lucrarea a fost începută, breasla pietrarilor din Mediaş îşi dorea ca turnul să rivalizeze cu cel al catedralei din Viena. Au apucat de l-au ridicat, dar orgoliul i-a făcut ca mai la lucrul gata să mai adauge încă trei etaje, ajungând la cei 68,5 m de acum. Se pare că terenul instabil sau o eroare de calcul a meşterilor explică înclinarea turnului, pentru consolidarea căruia încă se gândesc diverse proiecte. Dar bineînţeles că dincolo de ştiinţă, faptul neobişnuit este tălmăcit pe tărâmul poveştilor locale. Conform uneia dintre legende, turnul ar fi fost construit strâmb dintr-o greşeală a meşterilor. La sfârşitul lucrărilor, după ce au văzut că turnul este înclinat, meşterii au dat cu pălăria de pământ şi s-au luat de cap. Ei, acuma ce-i de făcut? Nici una, nici două, ca şi cum turnul ar fi fost din plastilină, l-au legat fedeleş cu frânghii şi au încercat să tragă de ele în partea opusă, ca să îl îndrepte. Şi trebuie că ar fi funcţionat, dacă nu şi-ar fi băgat necuratu’ coada. Unul dintre cei care trăgea de funie a fost distras de o frumoasă domniţă care tocmai trecea pe drum şi a uitat să se mai oprească, astfel că turnul s-a înclinat în direcţia opusă, cum îl vedem astăzi. O altă legendă, asemănătoare cu cea a Babilonului, spune că mândria nemăsurată a meşterilor l-a mâniat pe Dumnezeu, care le-a pedepsit trufia încurcându-le socotelile, nu limbile. Aşa se face că turnul e dintotdeauna înclinat. Turnul Trompeţilor, cum îi spun localnicii, sau al Trompetelor ori al Trâmbiţaşilor, şi-a primit numele datorită înălţimii sale, de unde un trâmbiţaş scruta permanent zările şi alerta oraşul în caz de pericole. Se spune că trâmbiţaşii care nu-şi făceau treaba bine erau adesea aruncaţi din vârful turnului, drept pedeapsă.  Dar nu numai Turnul Trompetelor este subiectul legendelor medieşene. Multe alte simboluri şi clădiri au istorisirile lor, exploatate turistic printr-un traseu ce-şi propune astăzi să te poarte pe urmele saşilor şi să reveleze neiniţiaţilor misterele francmasonilor care ar fi trăit odinioară în oraş.

Multe dintre aceste teorii stau în picioare cam ca şi turnul bisericii: un pic clătinându-se. Un ambalaj cu potenţial turistic, care exploatează presupusa legătură dintre meşterii din breasla zidarilor medieşeni şi francmasonerie. Motivaţia acestei asocieri este că, la origine, francmasonii au fost constructorii medievali de elită, o societate secretă de meşteri ai pietrei, în sarcina lor fiind, între secolele XI-XVII, construcţia marilor catedrale şi biserici europene. Multe taine şi ipoteze, care cusute cu aţă albă, care bine argumentate, învăluiesc străzile Mediaşului în mister.

Dar iată cum, după sute şi sute de ani, timp în care cărţile şi înscrisurile au stat „cuminţi” în turn, printr-un studiu atent şi cercetare dedicată s-a aflat de ascunzătoare, s-a putut deschide „sipetul cu comori” şi s-a putut mări fondul de carte veche al ţării noastre. Sperăm ca porumbeii să mai aibă în grijă şi alte incunabule ascunse prin poduri sau pivniţe încă necercetate.  (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; jurnaluldearges.ro; twetter.com