Prea multă şampanie!

„Ţară eşuată. Stop. Caut (dar nu găsesc) conducători destoinici. Stop.” La nivel înalt, despre situaţia actuală a României. Noi, ceilalţi, cap de locuitor plătitor de taxe şi impozite?! Nu prea mai putem să zicem dacă nu am zis când trebuia, la vot. Când nu am reuşit să alegem o majoritate care să administreze treburile ţării. Nu am ales manageri, nu administratori competenţi, harnici şi rapizi, ci conducători care pretind că noi trebuie să-i slujim, nu ei să ne slujească. Orgoliul ţine loc de competenţă. Se cred de neînlocuit.

Multă vreme am crezut că în primul rând este vorba de hoţie şi „gargară”, cu care ne-au ameţit. Nu, este vorba de multă incompetenţă şi îngâmfare. Se cred inventatorii apei calde, invenţie neînregistrată însă, că altfel nu ne-am plânge de absenţa ei în calorifere şi la robinete. Îi ascult, la vreo declaraţie de presă sau în vreun studio de televiziune, pe foşti, chiar actuali sau viitori miniştri îngrijoraţi că nimeni altcineva nu va putea duce la îndeplinire… Cum s-ar zice, e de neînlocuit! Dar să nu ne oprim la amănunte! Am văzut cu toţii, în timp, noile Cabinete. Mai mult vechi, decât noi, cu oameni care şi-au arătat limitele competenţei, trăitori într-un spaţiu paralel. Adevărul este că sunt de invidiat! Pot să zâmbească şi să bagatelizeze problemele care ne fac nouă pielea de găină. Nu de emoţii pozitive! Îi vedeţi cum se învârt în cerc? Cum „aruncă vina” pe oricine şi pe orice, numai pe ei nu? Plângăcioşi şi pârâcioşi, cu gândul la rămânerea la putere şi la viitoarea campanie electorală. Care, de fapt, este o perpetuă campanie.

Cine poate să ţină echilibrul? Conform Constituţiei, Preşedintele României. Numai că legea fundamentală este un „document interpretabil”, în funcţie de dorinţa şi voinţa (tuturor) preşedinţilor… Poate Preşedintele României, oricum s-ar fi numit, să fie echidistant şi favorabil intereselor tuturor românilor? Nu poate pentru că s-a „amestecat” partizan în viaţa politică, învrăjbeşte în loc să unească. Este greu de înţeles politica asta! Un profesor din alte vremuri care pedepseşte întreaga clasă pentru că Ionel nu are unghiile tăiate! În loc să-l ajute pe Ionel să înţeleagă de ce trebuie să-şi taie unghiile! Ca şi cu pandemia. Care ba a fost, ba nu a fost, ba-i aici, ba nu-i aici, tot ca un profesor care pedepseşte clasa cu extemporal pentru că doi copii chiulesc! Ca şi cu ajutorul pentru Ucraina şi Moldova. Nu cred că ar exista vreun român împotriva acestui ajutor, dacă am şti scopul real şi valoarea lui reală. Numai că poporul nu trebuie să ştie! De ce? Acum 36 de ani am dat jos un regim pentru că nu ne întreba şi pe noi ce vrem, nu ne asculta, nu ne lăsa să spunem ce gândim. Era regimul acela în care şampania era băutura poporului, pe care o bea prin reprezentanţii săi. Şi acum se consumă multă şampanie. De popor, desigur! Prea multă şampanie.

În fine, pare că avem un guvern demis şi un prim-ministru desemnat să facă din cioburi un guvern minoritar care să reziste până… va fi dat jos. O ţară majoră cu guvern minor! (Mioara VERGU-IORDACHE)