Pohta ce-am pohtit!

Aşa este România! Ca duminică. Târgul de Carte Gaudeamus Radio România 2019, pe de o parte, cu peste 120 de mii de vizitatori şi mulţi cumpărători, şi secţiile de vot, din ţară şi din străinătate, locuri în care s-a manifestat România mult prea reală: beţii, decese, muzică, dans, acuze… La Gaudeamus s-au acordat premii, la urne s-a ales câştigătorul. În primăvară se repetă scenariul: Bookfest şi alegeri locale, dacă nu şi parlamentare. Ca idee. Poate nu vor coincide datele.

Şi la târgul de carte şi la vot a fost vorba de concurenţă. N-am auzit însă să se înjure editurile între ele pentru care autor scot pe piaţă. Vă dau dreptate! Nu e acelaşi lucru. Dar ne putem imagina cum ar fi dacă am scăpa de maleficul obicei de a înjura, de a fi pătimaşi, de a ne impune cu violenţă fizică sau de limbaj, de a arunca minciuni pe piaţă, retrase nu înainte de a produce efecte, de a ignora interesul public în favoarea interesului de grup sau personal.

Nu sunt membru al vreunui partid. Cred că acum 30 de ani mi-am căpătat libertatea de a nu mă înrola, de a aprecia cu obiectivitate ce face bine sau rău orice formaţiune politică. Nu sunt nici feministă! Orice discriminare, chiar sau mai ales pozitivă, mă umileşte. Femeie sau bărbat, toţi suntem oameni şi în această categorie, şi după exigenţele ei doresc să fim judecaţi. Cred că toţi ştim: „ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face.” Ştim, dar uităm.

Rezultatul votului îi dă o mare responsabilitate Preşedintelui ales. Două treimi dintre cei care au mers la vot i-au încredinţat un mandat greu, în care să recupereze primul mandat şi să construiască în acesta, cel de-al doilea. Foarte dificil. După părerea mea, rezultatele vor întârzia să apară! Ne vom „distra” şi în anul 2020 cu trădări, cu răfuieli politice. Se vor forţa uşi deschise, cu toate că acelea sunt date de pereţi, „se va inventa apa caldă” şi „coada la prună”, se vor „ecologiza” traseiştii, vor dispărea formaţiuni politice şi vor apărea altele…În fine, organizare politică.

Executivul? Dezvoltarea? Deja am văzut că fiecare dintre noii miniştri sunt oripilaţi de ce au găsit în ministere. Aşa o fi! Şi cei dinainte tot aşa au zis că au găsit. Dezastruoasa moştenire este o constantă! O luăm mereu şi mereu de la capăt. Cum să înaintezi?! Aşa că slabă speranţă să se producă schimbările pe care le aşteptăm! România normală?! Cum e România normală? Pleacă-ai voştri vin ai noştri?! Îmi doresc să fiu contrazisă. Doresc să se aşeze măcar sistemul de învăţământ şi cercetare şi sistemul de sănătate. Să se aşeze astfel încât la următoarele alegeri sau moţiuni, sau… să nu mai fie schimbate. Cred că sunt domeniile de cel mai mare interes. Priorităţile dintâi! Să nu mai fie priorităţi zero! Că aşa s-a zis mereu şi, ce-i drept, nu-i păcat, aşa au fost! Zero.

Cred că normală ar fi România în care am trăi zilnic atmosfera unui târg de carte. Pohta ce-am pohtit! (Mioara Vergu-Iordache)