Podul Regele Carol I / Podul Anghel Saligny

Când treceţi pe drumul spre litoralul românesc al Mării Negre puteţi vedea, la Cernavodă, silueta elegantă a Podului lui Saligny ce „păşeşte” maiestuos peste Dunăre. La capătul podului, statuile de bronz ale dorobanţilor stau mândre şi dau încă onorul...

În urmă cu 125 de ani, la 14 septembrie 1895, a fost inaugurat podul peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, operă a tânărului inginer Anghel Saligny. Era cel mai mare complex de poduri din Europa acelor vremuri şi al treilea ca lungime din lume, fiind unul dintre principalele poduri metalice de pe glob, cu deschidere de 4.088 m între malul stâng şi cel drept al văii fluviului Dunărea, unul dintre cele mai frumoase poduri metalice din lume. Care a fost istoria acestei construcţii monumentale?
În anul 1890, un tânăr inginer de doar 35 de ani, Anghel Saligny, a „îngenuncheat” fluviul Dunărea prin proiectarea şi execuţia podului ce mai apoi i-a purtat numele. Opera lui Saligny a costat 35 milioane de lei aur. Iniţial, construcţia s-a numit Podul Regele Carol I, iar mai apoi Podul Anghel Saligny. Iniţial, guvernul român a lansat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podurilor. În ciuda tuturor discuţiilor purtate, niciunul dintre reprezentanţii de peste hotare nu au avut proiecte convingătoare pentru autorităţile române. Guvernul român a încredinţat proiectarea şi realizarea podurilor Direcţiei Generale a Căilor Ferate Române, sub conducerea tânărului inginer Anghel Saligny.
În octombrie 1890 au început lucrările la Cernavodă. Podul, cu o formă zveltă, bare dantelate, contur general armonios, a fost proiectat la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge. Şi astăzi este considerat a fi unul din cele mai frumoase poduri metalice din lume. La capătul dinspre Cernavodă a fost ridicat un fascinant monument din bronz reprezentând doi dorobanţi, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836 -1916), iar o parte din contravaloarea costului lor a fost suportată de Ambasada Franţei, în cinstea regelui Carol I. Statuile au fost turnate în trei bucăţi la Lyon, fiind apoi îmbinate la faţa locului. Dorobanţul de pe partea nordică poartă semnătura autorului, alături de anul realizării (1895). Podul peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul peste braţul Borcea cuprinde trei deschideri de câte 140 de metri şi un viaduct cu 11 deschideri de 50 de metri. Cu rampele de acces, cei 4087,95 de metri de poduri formau la acea vreme cel mai lung pod din România şi al doilea ca lungime din Europa. Se spune că salvatorul Constanţei, Horia Agarici, în timpul unei lupte aeriene cu avioanele inamice, a avut curajul să treacă cu avionul său pe sub podul de la Cernavodă.
Inaugurarea podurilor a avut loc în septembrie 1895, la festivitate participând şi regele Carol I. Un tren special cu oficialităţi a plecat de la Gara de Nord din Bucureşti la ora 9.05 şi a sosit la Feteşti la ora 12.30. După ce s-a bătut ultimul nit, un „nit de argint”, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios, trenul de încercare format din 15 locomotive a trecut pe pod cu o viteză de 60 km/h, într-un zgomot infernal produs de fluierele locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre şi de muzica fanfarei. A urmat un al doilea tren, cu o viteză de 80 km/h. În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod pe o şalupă, alături de muncitori, pentru a garanta rezistenţa lui, riscându-şi astfel viaţa. Întrebat despre acţiunea sa riscantă, inginerul român a răspuns: Ştiam că va ţine! Lascăr Catargiu, prim – ministrul României de atunci, i s-a adresat lui Carol I: „Măria Ta! Cu ostaşii ţării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meşterii ţării ai îngenuncheat Dunărea“. 
În timpul Primului Război Mondial, în 1917, tronsonul de peste Borcea a fost minat de trupele române în retragere, pentru a împiedica avansarea în Muntenia a trupelor germano-bulgare. Reconstrucţia podului s-a făcut în 1921.
Podul a fost folosit timp de aproape un secol, până în 1987, când s-a construit un pod nou, alături de cel vechi, care a fost dezafectat. De asemenea, în paralel cu podul de cale ferată a fost realizat un pod rutier, pentru Autostrada A2.

Anghel Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854 la Şerbăneşti, în judeţul Galaţi. A început parcursul educaţional la pensionul de copii din Focşani, institut înfiinţat de părintele său. Şcoala secundară a urmat-o la gimnaziul din acelaşi oraş, iar după absolvire a fost trimis în Germania, la Liceul Potsdam, unde a studiat şi fratele său, Alfons. În câţiva ani, Saligny a ajuns să studieze la Universitatea din Berlin. În perioada 1870-1874, a studiat ingineria la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg. La trei ani după absolvire, s-a angajat într-un proiect ambiţios, alături de inginerul Gheoghe Duca, de construire a căii ferate între Ploieşti şi Predeal. Profesionalismul său a făcut înconjurul României şi al lumii. Între anii 1889-1909, Saligny a condus lucrările de construcţie a portului Constanţa, folosind, în premieră pentru România, piloţii şi radierele din beton armat în construcţiile portuare. În anul 1889 a terminat proiectul podului peste Dunăre. Până în 1895 a lucrat intens la această construcţie, constituind apogeul activităţii şi încoronarea operei sale. De-a lungul timpului, Saligny a proiectat calea ferată care leagă Adjudul de Târgu Ocna, a construit primele poduri combinate (cu şosea şi cale ferată), numeroase poduri metalice, dar este şi autorul unor invenţii mai puţin cunoscute. Anghel Saligny a creat şi primul funicular din România, numit Teledinamicul sau Americanul de la Târgu Ocna. Anghel Saligny a fost proiectantul şi executantul, iar constructorul a fost Casa Adolf Bleichert din Leipzig. Funicularul a funcţionat între 1885 şi 1896, iar în fiecare zi, timp de 11 ani, funicularul transporta pe o distanţă de 2.100 de metri câte zece vagoane de sare (zece tone în total) între Târgu Ocna şi salină. După 1896, teledinamicul a fost înlocuit cu o linie de cale ferată industrială. Staţia Târgu Ocna, proiectată de Saligny şi inaugurată la 24 iunie 1884, a fost, până în 1899, cap de linie. Aici se găseau magaziile care preluau mărfurile destinate tuturor localităţilor de pe Valea Trotuşului, de la Târgu Ocna până la Palanca. Tot Anghel Saligny a construit la Brăila şi Galaţi primele silozuri de beton armat din lume. Viziunea românului fusese „ghicită“ cu 20 de ani mai înainte de francezul Joseph Monier. Acesta avea din 1867 brevet pentru elemente de construcţii din beton armat. Totuşi, Saligny a aplicat invenţia la construirea unor depozite în România în 1888 şi 1889.
Anghel Saligny a murit la 17 iunie 1925 în Bucureşti. (George V. GRIGORE)

(Surse: wikipedia.org; adevarul.ro; historia.ro; icr.ro, clubferoviar.ro )