Pe data de 8 Martie s-a deschis la Casa de Cultură Friedrich Schiller expoziţia de pictură şi grafică Ploaia de Soare. Creatoarea tablourilor expuse, pictoriţa Anamirela Anghel, a fost prezentă până acum cu mai multe expoziţii personale sau colective, atât în Bucureşti, cât şi în ţară. Atrasă dintotdeauna de artă, Anamirela Anghel (n. 1969 la Bucureşti) a fost, la început, pasionată de grafică, apoi s-a îndrăgostit definitiv de pictură, în care a integrat şi prima ei pasiune. Grafica sa se distinge prin precizia desenului şi prin tenta simbolică a imaginilor, caracteristici pe care le întâlnim, într-un mod aparte, permis de culoare, şi în pictură. Un tablou din grupajul de grafică, intitulat Pustiu, înfăţişează un labirint, conturat cu rigoare geometrică, în care se află oameni cu faţa la zid, semn al unei civilizaţii în amurg, dar şi o cruce în primplan, ca simbol al unei posibile redresări prin valorile sacre. În pictură, prin grafia formelor şi strălucirea culorilor, artista creează imagini naturiste – peisaje, naturi statice, flori, compoziţii –, prin care potenţează frumuseţea naturii prin calda lumină a cromaticii sale. Peisajele – pline de crânguri, de lacuri şi lunci, de valuri marine, de munţi, sau care combină marea cu muntele –, se caracterizează prin colorism, care exprimă bucuria resimţită faţă de fiecare formă de relief şi de fiecare anotimp al naturii, prin decorativismul unor elemente principale, cum ar fi trunchiurile de mesteceni în alb-argintiu şi negru, prin combinaţia foarte personală dintre constructivism, preluat din grafică şi redat de conturul ferm al formelor, şi impresionismul nuanţelor şi degra-deurilor cromatice, conjuncţie care sugerează deopotrivă puterea din adânc şi fragilitatea de suprafaţă a regnului vegetal. Toate semnalatele trăsături stilistice sunt dominate de simbolismul culorilor şi, în primul rând, al luminii solare, divine. Peisajele sunt învăluite de lumina răsfrântă de albastrul cerului şi filtrată ca o ploaie printre copaci sau topită în galbenul auriu al frunzişului ramurilor din vârful arborilor, scufundate-n înalt. Este o lumină mai mult decât naturală, de sorginte divină. (Nu întâmplător, Anamirela Anghel pictează şi icoane pe sticlă). Există şi un simbolism al motivelor tematice: trunchiurile zvelte ale copacilor sau culmile munţilor exprimă aspiraţia spre înalt, după cum şirurile de valuri înspumate ale mării, sau albastrul ei nesfârşit, sau un vapor în largul apelor reprezintă o invitaţie la drumeţii îndepărtate.
Membră a Uniunii Artiştilor Plastici (din 2014), Anamirela Anghel este o artistă consacrată, care a frecventat cu folos arta maeştrilor picturii universale, ajungând, prin talent şi har, să sintetizeze motive tematice şi stilistice perene într-un stil propriu, original. (Ioan N. ROŞCA)