Pictorul Sabin BĂLAȘA și întâlnirea cu îngerii săi albaștri

Eram un actor ce acceptase să facă un Moș Crăciun la o firmă de evenimente acum câțiva ani, iar seara de Crăciun se anunța destul de aglomerată. Ascuns în spatele ochelarilor puțin aburiți mă bucuram de contacte neașteptate și priveam uimit la căminul în care își duceau viața de zi cu zi gazdele mele de moment. Seara mi-a fost pudrată cu praf de stele când într-o sufragerie cu mult „suflet” și o cafea caldă, la care s-au adăugat vorbe minunate, am descoperit pe un perete un tablou fantastic al maestrului Sabin Bălașa. Privirea mea albastră s-a „scufundat” în albastrul tabloului, iar eu am rămas ca vrăjit câteva momente. „Este original?” am îngăimat neîncrezător. „Da!” A fost ca la o întâlnire cu o fată foarte frumoasă….Mi s-a făcut pielea de găină…

 Sabin Bălașa a fost un important pictor român, autor și regizor de filme de pictură animată, dar și scriitor. Obsesia declarată a vieții și a artei sale a fost să inițieze o mare renaștere artistică și culturală. Alegerea sa a fost să fie renascentist, înțelegând că Renașterea nu se consumă istoric într-o perioadă anume de reconsiderare a valorilor, ci însoțește, ca stare de spirit, demersul creatorului de cultură. Dincolo de valoarea intrinsecă a picturii sale, apreciată în întreaga lume cu atribute acordate doar capodoperelor, opera amplă a lui Sabin Bălașa, care cuprinde, deopotrivă, și creația cinematografică, literară și publicistică, și-a pus amprenta inconfundabilă asupra epocii sale. Deși arta sa nu e nici pe departe una facilă, ea se dezvăluie cu generozitate și, pe insesizabile trepte de inițiere, spune cu adevărat ceva oricărui privitor. Pe Sabin Bălașa nu trebuie să-l explici ca să-l simți, și abia după ce-l simți începi să-ți explici lumea în care ai simțit. O hermeneutică hipnotică unică și tipică artei lui Sabin Bălașa dezvăluie cu discreție ceea ce autorul știa dintotdeauna – Renașterea pe care își propunea s-o inițieze înflorise deja din clipa în care măiastra sa mână apucase penelul. Toate aceste „nobile declarații” nu l-au oprit să fie și pictorul de curte al cuplului Ceaușescu, cărora le-a dedicat – în mod voluntar – numeroase lucrări.

S-a născut în Oltenia, la Dobriceni, la 17 iunie 1932. Tatăl său, preot, și mama sa, învățătoare, părinți de o factură spirituală deosebită, își transformaseră casa în muzeu arheologic și etnografic, cu peste 3000 de piese. A fost școlit la Craiova și apoi la București. A fost legat spiritual de Italia, pe care a vizitat-o de mai multe ori, dar și pentru a picta, în special de Florența. Aceeași legătură a simțit-o față de Iași, unde a realizat, în intervalul 1968-1978, celebrele picturi murale care înnobilează Sala Pașilor Pierduți a Universității Al. I. Cuza, și unde s-a simțit permanent ca acasă. Celebritatea, pe care i-au adus-o picturile murale de la Iași și pentru care era considerat clasic înainte de a împlini 40 de ani, a determinat o adevărată vânătoare de opere semnate de Sabin Bălașa. Marii colecționari din România, dar și din Europa și SUA, i-au dorit lucrările, crescând cotația acestora la valori amețitoare pentru artiști cu mai puțin noroc sau talent. Puternicii epocii i-au comandat și i-au plătit două lucrări dedicate cuplului Ceaușescu, de altminteri remarcabile ca valoare artistică. În schimb, Bălașa n-a pictat niciodată tractoare, ciocane și seceri și opera sa nu s-a încadrat în rigorile ideologice ale comunismului. Succesele sale au atras și contestări vehemente, alimentate, cel mai adesea, de faptul că picturile sale se vindeau cu prețuri mult mai mari decât ale clasicilor români și absolut nesperate de contemporani.

Totuși, în special în ultimul timp, tocmai aceste prețuri au acționat ca un adevărat accelerator de performanță pentru piața de artă românească, după ce aceeași Sală a Pașilor Pierduți găzduise expoziția Sabin Bălașa organizată de Galeriile de artă Top Business în cadrul căreia cea mai ieftină lucrare costa câteva zeci de mii de euro. Cum expoziția a fost vizitată, în trei săptămâni, de peste 60.000 de oameni, unii sosiți de departe, chiar și din străinătate, pentru a se întâlni cu opera lui Sabin Bălașa reunită într-un simbolic transfer de semnificație între picturile murale realizate în anii 70 și lucrări recente ale maestrului, care împlinea 70 de ani, se mai poate vorbi și de un al treilea și cel mai important gen de „vânătoare de Sabin Bălașa” – uriașul succes de public.

Studiile marelui pictor au început cu Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, București, România (1955), au continuat cu Cursuri la Academia de Limbă și Cultură Italiană din Siena (1965) și  cursuri la Academia de Pictură din Perugia (1966). Sabin Bălașa s-a stins din viață în data de 1 aprilie 2008, la Spitalul Sfânta Maria din București în urma unui  cancer pulmonar. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași în data de 5 aprilie 2008.

Opera sa cuprinde 12 filme de pictură animată (autor și regizor): Picătura (1966); Orașul (1967); Valul (1968); Pasărea Phoenix (1968); Fascinație (1969); Întoarcere în viitor (1971); Galaxia (1973); Odă (1975); Exodul spre lumină (1979) etc. Putem adăuga 19 picturi murale (aproximativ 270 mp), la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, din Iași: Aspirație, Omagiu întemeietorilor, Amfiteatru, Generații, Triumful vieții, Dezastrul atomic, Icar, Prometeu, Exodul spre lumină, Ștefan cel Mare, Moldova, Luceafărul (triptic), Legenda Meșterului Manole, Nunta Cosmică, Legenda Dochiei, Străbunii, Galaxia Iubirii. Mai sunt două picturi murale, la Universitatea Dunărea de Jos din Galați: Războinicii – (inițial aflată la Muzeul Militar Central, București, pusă la dispoziția artistului la demolarea muzeului, lucrarea a fost mutată și apoi restaurată pe noul amplasament de către artist) și Hora; apoi Nunta Cosmică (Miorița) la Hotel București, două picturi murale la Academia de Studii Economice, București (Geneza și Feerie), două picturi murale la Agricola Internațional (Bacău), Sala rondă din Hotel Intercontinental (București). Se mai pot adăuga alte picturi murale aflate în reședințe particulare.

Ca expoziții personale enumerăm: 1978, Roma; 1980, Roma; 1982, Stockholm; 1982, București, Muzeul Național de Artă; 1985, Kerkera (Grecia); 1988, Moscova, Tbilisi și alte capitale ale statelor fostei URSS; 1992, București; 1994, Israel; 2000, București, World Trade Center; 2002, Iași, Universitatea Al. I. Cuza; 2005, București.

Ca operă scrisă a maestrului avem următoarele romane: Deșertul Albastru (roman,  1996),  Exodul spre Lumină (roman, 2002) și Democrație în Oglinzi (roman, 2006). Sabin Bălașa are o multitudine de articole și eseuri apărute în presa scrisă între anii 1956-2007.

În timpul vieții sale, Sabin Bălașa a luat parte la numeroase expoziții internaționale, care i-au adus faimă și care au ridicat prețul lucrărilor sale. El a luat parte la vernisaje organizate în Moscova, Roma, Paris, Damasc, Varșovia sau Cairo, dar și pe teritoriul american. Pictorul a primit numeroase premii, precum Medalia de Aur la Concursul European de Pictură din Pescara (1962), Medalia de Aur la International Parlament USA (1982), sau titlul de Cavaler al Artelor al Academiei Bedriacense, Calvarone (1985). Ca premii și distincții primite amintim pe lângă cele din SUA și Italia, pe cele din România: Ordinul național Pentru Merit în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României” și Ordinul Național Pentru Merit în grad de Mare Ofițer.

La Dobriceni – în satul natal – mai există şi astăzi, aproape de şcoală, casa părintească a pictorului, care s-a dorit, la un moment dat, să fie transformată în casă memorială, însă unul dintre cei doi fraţi ai pictorului s-a opus.

… Ne-au rămas ca semn artistic, în diferite colecții și pe diferite meridiane, îngerii albaștri ai lui Sabin Bălașa și aripile lor ce cuprind nemărginirea. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; adevarul.ro; digi24.ro; cinemagia.ro; revista22.ro; revistatango.ro; • Mircea Deac: Sabin Bălașa, monografie, Editura Meridiane, București, 1984