Piaţă vs. hipermarket din mall

Locuiesc lângă o mare piaţă agroalimentară din Bucureşti. Adică sunt cumva dependent de mirosurile proaspete ale fructelor şi legumelor, ale ierburilor şi mirodeniilor autohtone, ce se găsesc pe tarabele producătorilor şi vânzătorilor din Obor. Îmi plac ţăranii şi negocierile lor nevinovate. Tot mai puţini tineri se îndreaptă azi spre pieţe, preferând să cumpere din supermarket, hipermarket sau mall. Desigur sunt multe avantaje să ai produse de toate tipurile într-un singur loc, dar să nu uităm că în România, înainte de ’89, s-a făcut un experiment denumit pe scurt Circul foamei. Cu alte cuvinte Ceauşescu a încercat, dar nu a reuşit să facă pasul înaintea vremii sale. Adică să aducă hipermarketul la subsolul mall-ului, apoi restaurantele şi magazinele la etaje, toate sub aceeaşi şapcă proletară. Fără să fac un anacronism vă spun că hipermarketurile şi mall-urile ca idee sunt vechi şi la noi. Datează din perioada comunistă. În Bucureşti, 11 clădiri, cu arhitectură specifică, dar având un element comun – cupola, urmau să aibă destinaţia cunoscută de români abia în capitalism. În cartierele: Pantelimon, Rahova, Titan, Băneasa, Eroii Revoluţiei, Cotroceni, Vitan, Floreasca, Timpuri Noi, Lujerului şi în zona Unirii au demarat şantierele. Doar două au fost finalizate înainte de evenimentele din decembrie ’89, respectiv, Complexul Comercial Agroindustrial de la Piaţa Delfinului şi fratele de la Piaţa Unirii. Ideea plecase la drum în anul 1985, când Nicolae Ceauşescu a dispus construirea mai multor Complexuri Comerciale Agroindustriale unde ar fi trebuit să se vândă mâncare pentru toată populaţia Bucureştilor. Prima reconversie a unei clădiri din acest proiect grandios eşuat a avut loc în 1999, când Circul foamei din cartierul Vitan a devenit Bucureşti Mall. Prima parte a anilor 2000 a adus transformarea, demolarea parţială sau totală a celorlalte circuri ale foamei şi transformarea lor în mall-uri. Când ştiu istoria hipermarketurilor din mall-rile comuniste îmi este greu să intru în ele şi să fac cumpărături. Îmi rămâne însă libertatea alegerii produsului românesc, pe care o simt cel mai bine în piaţă, în Piaţa Agroalimentară Obor! (Ciprian C. VASILESCU)