Firul se deşiră din anii ‘30, când maharajahul Raj Yeshwant Bahadur a intrat în atelierul lui Constantin BRÂNCUŞI (19 februarie 1876 – 16 martie 1957). Acesta cumpără trei sculpturi cu tema „Pasărea în văzduh” şi îi povesteşte că ar vrea să-i comande un monument în memoria soţiei sale. Doreşte un mausoleu, în India, cum nu mai există în lume, asemănător cu Taj Mahal-ul, o minune a lumii realizată în 1640 de alt maharajah. Templul Meditaţiei, pe care Brâncuşi trebuia să-l ridice pentru Maharajahul Raj Yeshwant Bahadur, în Indore,se afla la limita între sculptură şi arhitectură, dar nu a fost niciodată concretizat. Câteva zeci de ani mai târziu, Dorin Ştefan continuă ideile lui Constantin Brâncuşi şi ridică un „Pavilion de sticlă”de forma „Oului Primordial” în curtea Palatului Mihail din Craiova, monument istoric.
Călătorind mult în România, mă întrebam când vom aborda şi noi o nouă modalitate de exprimare artistică, mai „transparentă” şi spaţială, ca moştenire a unei modernităţi căreia îi aparţinem prin pionierii artei şi literaturii care s-au şcolit şi au înmugurit în cartierele pariziene la început de secol XX. Iată că o structură mai specială se ridică în curtea Muzeului de Artă din Craiova, parcă înfrăţită cu piramida de sticlă din curtea Muzeului Luvru din Paris. Este vorba de „Pavilionul Brâncuşi”, realizat de renumitul arhitect Dorin Ştefan. Povestea acestui important proiect artistic începe în anul 2013, când Dorin Ştefan a prezentat la Muzeul Olteniei o transpunere într-o viziune modernă a ideilor lui Brâncuşi.
„Pavilionul “Brâncuşi” conţine două entităţi spaţiale: una subterană din beton şi una supraterană din sticlă. În „Templul meditaţiei brâncuşiene” se intră prin subsol şi are o galerie în care vor fi prezentate proiecţii de la „Centrul Pompidou” din Paris. „În proiectul de extindere a Muzeului de Artă din Craiova, ideea a fost să facem un pavilion în curtea Muzeului care să vorbească despre Brâncuşi, care să semnaleze, de fapt, prezenţa lui Brâncuşi în zonă, în Craiova, Târgu Jiu şi Hobiţa. Am zis că acest pavilion să vină cu un cu totul alt limbaj. Trebuie dus mai departe ceea ce Brâncuşi a intuit şi a realizat, nu să ne întoarcem la o sculptură de-a lui pe care să o tot modelăm. Deci, nu trebuia să preluăm un limbaj formal din Brâncuşi. Şi atunci am zis să facem două lucruri: unul de performanţă tehnică şi unul de imagine”, spunea Dorin Ştefan, arhitectul acestui proiect.
Dorin Ştefan, născut pe 27 iulie 1950 la Zărneşti (jud. Braşov), este un arhitect român, fondator al biroul de arhitectură „D.S. Birou de Arhitectură” (DSBA). Este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai arhitecturii noastre, apreciat pentru caracterul inovativ, non-convenţional al proiectelor sale. În anul 2010 a primit Premiul Academiei Române pentru întreaga activitate, iar în anul 2018 a fost recompensat de Uniunea Arhitecţilor din România cu premiul „Opera Omnia”.
Pavilionul Brâncuşi este o lucrare de arhitectură unică în lume. „Performanţa tehnică este legată de faptul că am folosit integral sticlă – şi la structură, şi la închidere. Performanţă este faptul că sunt pereţi de sticlă lungi de 12 metri şi jumătate bucata şi de trei metri lăţime, aduşi din Germania de la o fabrică specială. Acum sunt mai multe fabrici care fac aceste panouri, acum şase ani, când am început proiectul era o singură fabrică. Au trimis cu tirurile speciale panourile, au avut nişte carcase din lemn ca să fie transportate. Nici ei nu mai făcuseră până atunci bucăţi de sticlă de 12 metri şi jumătate, între timp au ajuns şi la 15 metri şi se pare că vor ajunge şi la 20 de metri. Am avut noroc că proiectul era făcut pentru panouri de 9 metri. Între timp, şantierul a întârziat, am avut noroc, tehnologia ne-a ajuns din urmă”.
Cum poate fi privită şi înţeleasă o astfel de opera arhitecturală? „Pentru mine, este o lucrare de Op Art, o lucrare de iluzie. Creăm prin anumite lamele şi printr-un joc de iluzii, creăm oul, ovoidul specific limbajului lui Brâncuşi, iar în interiorul oului se citeşte printr-o transparenţă silueta Păsării Măiastre. Pentru cunoscători şi pentru cei care ştiu, „Pasărea Măiastră” este intermediară în creaţia lui Brâncuşi, face trecerea de la o imagine zoomorfă de Pasăre, la abstract. E foarte interesantă pentru că are o siluetă incofundabilă pentru această lucrare”.
De ce oare autorul este atras de opera marelui Brâncuşi? „Eram în liceu când s-a produs acea deschidere, când România a început să recupereze gândirea, oamenii şi valorile din interbelic. Şi atunci, Brâncuşi a apărut dintr-o dată şi pentru mine a fost o lumină. A apărut un sculptor român extraordinar care a ieşit în Universal.” (…)
„Când eram în facultate, am tot cercetat şi am aflat că la un moment dat Brâncuşi a trebuit să facă un templu în India pentru un maharajah care avea două statui semnate de Brâncuşi şi mai comandase una de influenţă Zen. Îşi dorea un templu în siajul Taj Mahal-ului, în memoria soţiei sale care murise. Brâncuşi a început, s-a gândit, a schiţat totul. Şi are legătură cu ce am făcut la Craiova, sunt două versiuni. Maharajahul spune că şi-a dorit ca templul să fie un cub din marmură venit de undeva, Brâncuşi spune că şi-a dorit Oul ancestral, oul uriaş. Inginerul Georgescu spune că împreună cu Brâncuşi ar fi lucrat pentru un ovoid uriaş, există schiţe”. (…) „În acest ou uriaş, care ar fi stat pe o pajişte, se intra pe dedesubt, în interior ar fi existat aceste patru sculpturi, trei păsări şi una cu statuia lui Budha. Undeva în vârful oului, printr-o gaură, Soarele pătrundea şi prin diferite momente transforma în ireal păsările. Practic, raza de soare venea şi descompunea vizual totul şi pasărea zbura. În anul 1938, Brâncuşi a fost în India, lucra la acest monument. Între timp, Maharajahul s-a recăsătorit, noua soţie n-a vrut să mai aibă în curte un templu dedicat fostei lui soţii şi atunci a căzut proiectul. Brâncuşi s-a întors foarte dezamăgit din India că nu a reuşit să facă templul, o lucrare dedicată ascensiunii spiritului spre Univers”.
În acest demers artistic transparent aţi reuşit să oferiţi continuitate gândului creator brâncuşian? „Exact. La Craiova vizitatorul intră pe dedesubt, acolo unde sunt şi câteva săli ale acestui Centru de cercetare şi de informare Brâncuşi. Din subsol intri în acest lift pentru o singură persoană, aşa am vrut să fie. Intri singur, cu gândurile tale, pleci din întuneric ca să ieşi în lumină. Şi poate citeşti şi povestea lui Brâncuşi, afli şi ce a urmărit el prin acel templu din India. Dacă n-o citeşti, ai aceste câteva clipe de revelaţie şi te gândeşti şi tu la ascensiune”.
Ca o informaţie necesară pentru unicitatea acestui demers arhitectural şi monumental, Companiei Elmas Braşov, specializată în instalaţii de ridicat, i-a fost decernat Premiul I în cadrul concursului mondial Elevator World „Project of the Year 2021”, la categoria „Lifturi speciale”, cu proiectul „Platforma pentru persoane – Pasărea Măiastră”, pentru soluţia tehnică adoptată.
Pavilionul Brâncuşi construit în curtea Muzeului de Artă a reuşit deja să stârnească conversaţiile oamenilor curioşi din urbea băniei. Simboluri, semne, legături s-au adunat într-un loc de respiraţie europeană. Oare se va schimba felul în care locuitorii oraşului înţeleg patrimoniul şi viaţa urbană? Oare vor avea loc evenimente şi proiecte internaţionale? Va atrage turişti din toate colţurile lumii? Oricum putem spune că Pavilionul Brâncuşi din cadrul Muzeului de Artă din Craiova poate fi trecut în cadrul categoriei: „Ce are Craiova şi nu găseşti în altă parte”. Este un proiect care personalizează oraşul şi creează conexiuni. Străinii vin în România pentru ceea ce nu există în Europa şi particularităţi ce nu pot fi asociate cu nimic în altă parte. Willy Olins, în cartea „Brand new -Viitorul chip al brandurilor”, are un capitol dedicat brandingului oraşelor. El spune că provenienţa trebuie adusă în prezent prin proiecte culturale care pun în valoare istoria şi generează mai buna cunoaştere a patrimoniului.
Pavilionul Brâncuşi provoacă publicul să îşi pună întrebări. Eu cred că reprezintă noua autenticitate a oraşului, despre care vorbeşte Willy Olins. Aşa avem la Moineşti marele monument Dada, la Cazane avem cea mai mare statuie în piatră din Europa…
Craiova are acum în patrimoniu un adevărat vis al marelui sculptor Constantin Brâncuşi turnat în transparenţa sticlei translucide… (George V. GRIGORE)
Surse: wikipedia.org; mirelacoman.ro; globalnpo.org; tvr-craiova.ro; infoinsider.ro; euroolteniainfo.com; Foto: Dorin Ştefan