Paula Tudor – un pictor călător pe o margine de stea

A inventat o tehnică de pictură unică în lume! Paula Tudor, care are atelierul unde produce minuni la Chitila (jud. Ilfov), poate fi numită pe bună dreptate ca maestra icoanelor pe lemn neşlefuit. În liniştea atelierului său, artista îşi concentrează toată energia ca să realizeze picturi ce au ajuns în expoziţii din întreaga lume.
Încă din copilărie picta şi a avut norocul să-l întâlnească pe profesorul Gheorghe Albu, care a încurajat-o şi i-a dat impulsul de care avea nevoie ca să meargă mai departe. M-a pregătit în schimbul unei damigene cu vin, pentru că părinţii mei erau oameni modeşti. De mică desenam prinţese în ţărână, făceam modele în zăpadă, iar prietenii mei mă admirau, spune Paula Tudor. Când a mai crescut, în satul natal, Niculiţel, a simţit fascinaţia pentru artă. Au venit în sat nişte studenţi care aveau nevoie de modele şi priveam mirată cum modelau din lutul din căruţe chipurile noastre”, explică artista.
Paula Tudor s-a născut în 28 noiembrie 1951, în zona viticolă a Niculiţelului (jud. Tulcea); a studiat la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu (promoţia 1974, clasa prof. T. Brădean), devenind artist plastic (pictură figurativă, abstractă, suprarealistă), membru UAP Bucureşti.
Timpul a trecut şi Paula Tudor a ajuns profesoară de desen la Liceul nr.2 din oraşul Balş. Ideile de a continua în artă nu i-au dat pace şi destinul i-a arătat o nouă cale în cariera de artist. Acum pictează tablouri care au ajuns să fie expuse în toată lumea. Textele din Biblie, florile din pieţe sau de pe câmp o inspiră constant. În călătoriile pe care le face cu trenul fotografiază imaginile din mers, iar din mâinile sale ies noi opere de artă, lucrări care împodobesc şi casele unor personalităţi precum scriitorul Dinu Săraru, Tudor Gheorghe sau Radu Panamarenco.
Lucrez cu precădere după poze, în special icoane, peisaje şi flori. Portretele sunt pretenţioase, mărturiseşte Paula. Ea a adăugat că oamenii sunt greu de mulţumit atunci când le arăţi cum arată cu adevărat, cu urmele lăsate de timp, ce se văd inevitabil, mai ales când este vorba de artă. Şi ca să fie tot mai bună în ceea ce face, obişnuieşte să reproducă lucrările unor mari pictori, aşa că a reuşit să realizeze copii după Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli sau Rafael.

Ca să-mi păstrez îndemânarea trebuie să procedez precum un muzician care face repetiţii ore întregi cu gamele simple. Aşa şi un pictor trebuie să facă măcar o dată pe an o copie după un maestru, mai spune Paula.
Lucrările sale sunt prezentate pe www.arte-plastice.ro, ca membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Este unică prin tehnica de lucru inedită, aceea de a picta pe lemn neşlefuit, şi pentru care deţine drept de autor înregistrat la OSIM. Ideea mi-a venit când am luat bucata de lemn în mână să o pictez; am fost atât de impresionată de forma şi compoziţia ei şi atunci mi-am spus: cum să acopăr cu culoare aşa o minune? Această metodă este unică în lume, efectul este că privitorul e provocat să-şi completeze în mental imaginea şi atunci el devine creator, explică Paula.
Un alt secret al artistei este că a realizat coperţile de cărţi pentru autori consacraţi, dacă vreodată v-aţi întrebat cui îi aparţin. A făcut picturi pentru reeditări ale unor cărţile de George Topârceanu, Titu Maiorescu şi Lucian Blaga.
Dacă întrebăm cât de bine se vând lucrările pe care le realizează artista, poate o să vă surprindă răspunsul. Se vând cu preţuri cuprinse între 100 de euro şi 3.000 de euro. Înainte de ’89, cu lucrările vândute la o expoziţie am reuşit să-mi cumpăr locuinţă în Bucureşti. Operele mele au fost expuse în ţări precum Germania, Bulgaria, Italia, Italia, Franţa, Turcia, Israel. (…) in enorm la o lucrare cu un peisaj din localitatea natală. În perioada comunismului, am realizat o pasăre într-o colivie de sticlă, pentru că am simţit restricţiile impuse la acea vreme“.
Îi place să studieze plantele medicinale şi să le experimenteze „pe propria piele” deşi uneori este riscant, dar îşi doreşte ca atunci când descoperă un leac să-l împărtăşească apropiaţilor. Nu îi place să-şi „piardă timpul”, în loc să facă ceva util. Uneori şi să urmărească un film i se pare o irosire de timp şi preferă să lucreze în atelier.
Dacă îi priviţi mai atent operele veţi înţelege de ce vede altfel lumea şi oamenii. Şi cred că vă va plăcea să călătoriţi pe acele tărâmuri, pe margini colorate de fibră de lemn cântător… (Surse: arte-plastice.ro) (George V. GRIGORE)