Paşi pe hârtie cu un pictor înzestrat – Camelia PETCU

Vă invit să cunoaștem un profesor. Dar un profesor aparte. Un om special, un pictor de valoare, un gânditor profund, un poet sensibil, un om care pune cu talent cuvintele unul după altul.

Vă rugăm să vă prezentați!
Mă numesc Camelia Petcu şi sunt profesor de biologie, o meserie care modelează tineri. Asist la metamorfoza lor fizică, intelectuală, socială, de  la 11 la 18 ani. Noi, profesorii, suntem cumva artizanii intelectului, caracterelor lor.

Pentru ce ați ales pictura și nu muzica?
Am scris poezii, încă de copil. Întâi cu sufletul, apoi cu condeiul. M-am oprit apoi pentru că voiam să fiu înțeleasă, nu doar citită. Și, într-o vreme în care destinul meu s-a contorsionat brusc, gata să mă sfărâme, am evadat navigând printre culori, pe o paletă subțire, fragilă, cu vâsla penelului înmuiată în singurul meu adevăr: schimbarea.

Care vă sunt temele preferate? Natura statică, portretul, peisajul?  Preferați lucrările pe dimensiuni mai mari, mai mici?
Picturile mele sunt reperele de care am nevoie în hățișurile de umbră prin care, uneori, nu mă mai zăresc. De aceea nu dau mare importanță dimensiunilor pânzei, singura pe care pictez este cea a sufletului meu, când are nevoie de culoare, cu mereu aceleași coordonate: conștientizare, iertare, iubire de sine și de ceilalți: peisaje sau natură statică, portrete.

Unde vă vedeți peste 10 ani?
În următorii zece ani sper să pot rămâne aproape de cei dragi şi de ceea ce mi-e drag să împlinesc în mine. Le doresc tuturor să descopere tot ce nu au ştiut despre ei o viaţă, aşa cum mi s-a întâmplat mie. Probabil mă voi preschimba în toamnă… (zâmbesc).

Mereu mă uit la toamnă,
Nu sunt destul de tristă…
Ea știe să se plângă,
E cea mai mare artistă
Când frunzele-și alungă…
Și nu-i destulă umbră
Să mă-nfășor în ea…
Cu fața ei prelungă,
Nici toamna nu mă vrea…
Dar ar putea să ajungă
Fuior de galben, roșu, violet,
În suflet să-mi străpungă,
Când scrie al ei pamflet…
Și aș putea să mă-nfirip
La ea, pe șevalet,
De mi-ar picta un chip..
Oricare ar fi, eu nu regret,
În ea de mă preschimbă …

Ce ne puteți spune despre dumneavoastră, dincolo de dimensiunea artistică?
Noi, ca oameni, suntem o operă de artă. Recunosc, încă îmi caut identitatea. Dar fac acest lucru cât se poate de original, pentru că în toate rămâne ceea ce am vrut să exprim, ca într-o trecere prin oglinda conștiinței.

Impresionant. Sănătate și succes în anul școlar. Pentru dumneavoastră, pentru elevii care au șansa să fie în clasa unde predați. În mod sigur, ei vor învăța de la dumneavoastră mai mult decât Biologie. Așa cum noi azi am descoperit mai mult decât un pictor înzestrat cu foarte multe calități.

Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com