Paralele. Generaţii.

Probabil că şi unii dintre dumneavoastră se întreabă de ce s-a acutizat „conflictul” dintre generaţii. De ce ne este din ce în ce mai greu să ne acceptăm, cu toate că, şi tinerii, şi bătrânii, separat şi împreună, declarăm necesitatea armoniei sociale. Eu cred că da, la nivel de intenţie, de teorie, totul ar putea fi cum ne dorim. Şi totuşi…

Nu cred că trebuie să dau exemple, dar vedem cu toţii răutatea cu care tinerii îi privesc pe vârstnicii aflaţi pe diferite locuri de muncă, deşi nu întotdeauna confortabile sau foarte bine plătite. Îi consideră depăşiţi, prăfuiţi, inadaptaţi la tehnologia prezentului, pisălogi, avari, neasumaţi şi neadaptaţi… Nu îi acceptă, dar nici nu doresc să le preia sarcinile! Sau pe stradă, în mijloacele de transport în comun, în parcuri, la terase, bătrânii îi incomodează, le stau în cale tocmai atunci când ei se grăbesc, vorbesc rar şi articulat, sunt nedumeriţi de limbajul de multe ori hibrid al tinerilor. Nu au răbdare să le asculte ofurile, părerile, sfaturile, îi resping cu formula deja clasică: „Nu mai este ca pe vremea voastră!” 

Pe de altă parte, vârstnicii caracterizează la unison tânăra generaţie, nu indivizii, ca fiind superficială, mult prea grăbită, mediocră, ostentativă, ipocrită, nepoliticoasă, incultă…

(Sigur, şi de o parte şi de alta, cu excepţiile nedorite, se exclud propriile familii, prietenii.) Parcă nimeni nu mai are răbdare! Şi ne-a ajutat şi masca! Din spatele ei, mai toţi am crezut că ne protejăm incapacitatea de a accepta: o lume care trece, o lume care vine, lumi obligate, de milenii, să convieţuiască şi să asigure progresul omenirii.

De ce se întâmplă aşa? Încerc de mult timp să răspund. Fără studii de specialitate, nu pot să răspund mulţumitor. Pentru că, din fericire, suntem foarte diferiţi şi apreciem divers. Dar am observat ceva, urmărind ce se întâmplă în sistemul de educaţie. Toţi au dreptate!    

Da, generaţiile mai vechi se mişcă mai încet, valorizează mai mult experienţa, se bazează pe cunoaşterea profundă, pe învăţarea temeinică. Tinerele generaţii se „prind” mai repede, selectează „utilul” cu mai mult fler, accesează mai uşor şi mai repede informaţii utile unor activităţi pragmatice, profitabile. Foarte mulţi se rezumă la „prima vedere”, nu insistă, nu „sapă” după detalii. Nu sunt prea interesaţi de:  cum? pentru ce?… de ce?, spre deosebire de generaţiile mature. Tinerii preiau „instrumentele” şi le folosesc pur şi simplu. Mi se pare că drumurile ce par paralele ale generaţiilor aparent divergente se vor întâlni, totuşi, sau se vor construi punţi, atunci când fiecare va prelua avantajele celeilalte: bătrânii ştiu mai bine ce să caute, iar tinerii ştiu mai bine şi şi-au însuşit instrumentele cum să o facă. Între timp se vor schimba şi aceste generaţii, tinerii de azi vor deveni bătrânii poate mai înţelegători cu generaţiile care vin, bătrânii de azi… poate vor lăsa întrebări şi regrete că au fost degrabă dezavuaţi. (Mioara Vergu-Iordache)