Păgubosul „se poate şi-aşa!”

Sunt sigură că la noi, anul acesta, cu oricare partid la guvernare, începerea anului şcolar ar fi fost un eşec. Nu este nicio mirare! Conducătorii noştri sunt mereu surprinşi! De iarnă, de vară, de zăpadă, de secetă, de epidemii… Din sintagma „cum îţi aşterni aşa dormi” nu au reţinut decât partea a doua. Sau aşa pare! De ce? În primul rând pentru că încă nu ştim cu exactitate cine este responsabil de deschiderea anului şcolar. Ministerul Educaţiei şi Cercetării? Ministerul Sănătăţii? Primăriile? Părinţii? Profesorii? Elevii înşişi? Apoi, încă nu există un „inventar” clar, o oglindă limpede a bazei materiale, a cadrelor didactice, a elevilor. De fapt, nu numai anul acesta. Dar în ceilalţi ani a funcţionat rutina.
Proiectarea deschiderii anului şcolar trebuia să înceapă în martie, când deja evoluţia sanitară se arăta în toată splendoarea ei hâdă. Dacă variantele „semaforice” se gândeau de atunci, probabil s-ar fi găsit variantele optime pentru ca anul şcolar să nu stea sub păgubosul „se poate şi-aşa!”. Am aflat, cu sume aproximative, despre efortul financiar excepţional făcut în pandemie, chiar şi pentru educaţie. Ce am constatat? Că şi aceşti guvernanţi, dacă se pricep la ceva, se pricep la a „distribui” bani. Bani pe veresie. Lăudabil, în situaţii limită. Oricum, cu nişte luni în urmă ni s-a spus că se vor face investiţii (ceea ce ar fi fost normal nu numai în pandemie!) în săpun, apă, dezinfectanţi, măşti pentru copii şi cadre didactice, în tablete. Corect. Nu toţi părinţii şi cadrele didactice îşi pot permite! Eram asiguraţi că totul va merge uns! S-a râncezit! Numărul tabletelor
s-a diminuat, măştile s-au evaporat… Inutil să ne întrebăm de ce. Aşa-i la noi! Adică, nu toţi copiii vor avea acces la învăţământ online, nu toţi vor avea măşti… (Acordarea acestora, dacă va fi să fie, numai copiilor cu situaţie materială precară, va crea o nouă discriminare, noi complexe, inegalităţi. Altă discuţie!)
Nu zice nimeni că s-a stat degeaba. Nuuu. Pe 1 septembrie s-au lansat şi promovat Ghidurile Ministerului Educaţiei, indicaţii pentru buna desfăşurare a procesului de învăţământ. După reacţiile nefavorabile ale cadrelor didactice, ministrul Monica Anisie, „consecventă”, a declarat pe 2 septembrie, la TVR, că, de fapt, ghidurile sunt nişte „sugestii”, „nişte propuneri în aşa fel încât să ajutăm unităţile de învăţământ în luarea unor decizii”, anunţând că nu sunt obligatorii pentru şcoli sau pentru profesori. Aţi înţeles???
Am o stimă deosebită pentru cadrele didactice care-şi iubesc profesia, iubesc elevii şi se respectă pe ei înşişi. Nu sunt aşa toţi educatorii, dar sunt foarte mulţi, din generaţii diferite, cu metode diferite de predare şi eva-luare, oameni cărora le pretindem să fie „supraoameni”.
Probabil, anul şcolar se va deschide pe 14 septembrie. Din păcate, sub semnul lui „se poate şi-aşa!”. Vor merge copiii la şcoală? Nu mult, doar până la alegerile locale. Puşchea pe limba mea! (Mioara Vergu-Iordache)