Oana BOGORIN-PREDESCU, un artist de valoare, vă invită la nemurire

Oana BOGORIN-PREDESCU are cea mai nobilă meserie din lume. Să aline suferinţele pacienţilor şi să îi facă mai frumoşi. Dar, nu a fost suficient pentru sufletul său şi a intrat în lumea mirifică a armoniilor cromatice. S-a născut în Piatra Neamţ  la data de 30 iunie 1978. Este absolventă a Colegiului Naţional Octavian Goga din Sibiu, profilul matematică-fizică, şi a Facultăţii de Medicină Victor Papilian din Sibiu, specializarea stomatologie. Aria subiectelor pe care le abordează este largă: natură statică, peisaj, portret, pictură abstractă, grafică. Participă la expoziţii personale şi colective.

 Vă rog să vă prezentaţi pentru cei care vă cunosc mai puţin.
În prezent, sunt medic specialist stomatologie generală. Am absolvit cursurile de pictură la Şcoala Populară Ilie Mincu din Sibiu în anul 2002, iar din toamna anului trecut urmez primul an de master (pictură) în cadrul aceleiaşi instituţii. Prima mea expoziţie personală a avut loc în anul 2013, găzduită de Muzeul de Ştiinţe Naturale şi intitulată Anotimpul fluturilor. Până în prezent am participat la mai multe expoziţii personale, dar şi de grup, în: Sibiu, Bistriţa, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Târgul Mureş. De asemenea, sunt membră în Asociaţia Artiştilor Plastici din Cluj şi din Mureş; recent, am devenit membră in grupul ROD.
De ce aţi ales pictura?
Am ales pictura deoarece de mică am avut o înclinaţie spre acest domeniu şi, pe măsura trecerii timpului, a devenit pasiune; muzica este una dintre sursele mele de inspiraţie, când mă aşez in faţa şevaletului, ea este o prezenţă obligatorie şi binevenită.
Care tehnici, ce suprafeţe sunt preferate de dumneavoastră?
O lungă perioadă de timp am ales să pictez în culori acrilice pe pânză, dar în ultima perioadă m-am concentrat mai mult pe pictura în ulei; de asemenea, îmi place foarte mult şi tehnica mixtă. Am şi câteva lucrări realizate în acuarelă, în tuş, ceai şi cafea pe hârtie. Mă simt confortabil să lucrez pe pânze de dimensiuni medii, dar nu mă sperie nici pânzele de mari dimensiuni.
Cum e viaţa dumneavoastră dincolo de pictură?
Viaţa mea este o îmbinare armonioasă între timpul alocat profesiei şi cel petrecut în familie, acordat motanului nostru, pe care-l alintăm Arys rebelul, plimbărilor, vizitelor în muzee de artă şi galerii sau fotografierii caselor ţărăneşti, porţilor vechi, diferitelor elemente de arhitectură rurală sau urbană. De asemenea, în măsura posibilităţilor, îmi place să văd filme, să mă întâlnesc cu prietenii şi colegii, să răsfoiesc albume de artă şi să citesc.
Unde vă vedeţi peste zece ani?
Mă văd având propriul atelier, participând la diferite expoziţii şi mergând în tabere de pictură. Mi-ar plăcea să-mi creez un grup de persoane pasionate de pictură, să pictăm împreună şi să împărtăşim din experienţa noastră.
Adresaţi un gând pentru cititorii acestui interviu.
Sper să le facă plăcere să descopere universul meu cromatic, picturile mele să le ofere un strop de bucurie, să le trezească curiozitatea, şi să nu uite că toţi artiştii au nevoie de susţinerea lor, manifestată prin prezenţa la vernisaje, interesul pentru mesajul artistic etc. (Aristotel BUNESCU https://agentiadepresaculturalasi sportiva.wordpress.com/)