O.Z.N.

Rafturile librăriilor sunt pline de cărţi scrise de autori care ţin morţiş să ne convingă că trăim sub un cer bântuit permanent de farfurii zburătoare. La drept vorbind, oricare dintre noi se gândeşte că e cam absurd să fim singuri în acest Univers nemărginit, care e puţin probabil să fi fost creat doar pentru a găzdui, într-un colţ uitat al său, o lume populată de fiinţe insignifiante cărora le place să se autodefinească drept „raţionale”. Prea mare risipă. Nici natura, nici Dumnezeu nu prea obişnuiesc să se irosească aşa. Alţi condeieri merg şi mai departe: încă din vechime, extratereştrii au descins pe Terra unde au găsit câteva maimuţe mai răsărite. Probabil şi foarte atrăgătoare, din moment ce, prima lor grijă a fost să se împerecheze, în eprubetă, desigur, cu ele, în scopul creării unei fiinţe superioare.

Cei mai haioşi sunt însă cei care susţin că toate personalităţile, geniile, savanţii, artiştii şi conducătorii din istoria omenirii sunt, de fapt, creaţii ale extratereştrilor, anume zămislite ca să stăpânească seminţiile pământului în folosul vizitatorilor din alte lumi. Ba, îi mai şi răpesc pe unii dintre noi ca să-şi contemple creaţia. De la primii Regi sumerieni din vremea Potopului, de la Ginghis Han, Carol Quintul, Nostradamus, Da Vinci şi până la Napoleon, Ludovic al XIV-lea, Hitler, Stalin, Madonna şi Michael Jackson, toţi au fost, zice-se, extratereştri sau hibrizi ai acestora. Ipoteza se verifică foarte bine, până la un punct. Acest punct, de inflexiune, este cel care separă teoria de practică. Asistăm, în ultimul deceniu, la apariţia unei pleiade de conducători ai popoarelor lumii, care desfid orice argument care i-ar apropia de perfecţiunea tehnologiilor din alte lumi. Sau, mă rog, mai există şi eprubete cu defecte de fabricaţie. Sau materii prime expirate. Sau extratereştri plictisiţi să tot facă pe zeii. Toate aceste personaje nu îşi intră de loc în rol, nu au nimic măreţ, le lipseşte ceva. De-asta mi-e greu să cred că liderii politici ai lumii, aşa cum arată ea astăzi, ar putea fi rodul unei intervenţii genetice salvatoare. Unii dintre ei, da, chiar par din altă lume, pierzând complet legătura cu realitatea. Adică, puţin cam extratereştri. Ascultaţi-i vorbind şi, sper, îmi veţi da dreptate. Cu artiştii sau cărturarii e cam la fel, doar că lor le putem, oarecum, scuza atitudinea: orice om dedicat muncii sale sau cuprins de fiorul creator e puţin rupt de viaţă. Bâlbe, ezitări, măsuri contradictorii, minciună, o groază de vorbe goale şi, neapărat, un ton războinic. Nu ştiu cum arată lumile din care vin prietenii noştri nepământeni, dar mi-i închipui amuzându-se copios, cu urechile-trompetă, nasurile, şi antenele lipite de hublourile strălucitoare ale navelor lor discoidale, pe care ne încăpăţânăm să nu le vedem. (Dragoş CIOCĂZAN)